Eşti aici

violenţă

Moby Dick şi moartea

Într-una din zile stăteam liniştit pe canapea, lucrând la un articol pentru doxologia, iar copiii mei se uitau foarte atenţi la un desen animat. Am filtrat deja canalele de desene animate, aşa încât aberaţiile japoneze cu ochi imenşi lăcrămoşi şi violenţă înfiptă să nu ajungă la urechile, ochii şi sufletele copiilor mei. De asemenea, temenelile fandosite de domnişoare de tip barbie de pe Disney Channel au fost mutate cu grijă în tomberonul din telecomandă, adică în ultimele locuri din stal. Am rămas pe Minimax, un post echilibrat pentru trei copii de 5, 3 şi 1 an.

Jucăriile diavolului: oamenii şi armele lor

În 1996, un bărbat ucide 17 copii din Dunblane, Scoţia. În 1999, doi tineri ucid 12 copii din Liceul Colombine din Statele Unite. În 2007, un bărbat ucide 32 de persoane din Universitatea Virginia Tech, Statele Unite. În iulie 2011, un tânăr ucide 69 de oameni pe Insula Utoya din Norvegia. Putem continua aşa la nesfârşit.

O generaţie împuşcată în inimă

Preşedintele american Barack Hussein Obama, cu lacrimi în ochi, a vorbit despre necesitatea unor acţiuni concrete împotriva celor care abuzează de armele de foc. Asta după ce un scelerat a intrat într-o şcoală şi a ucis 26 de adulţi şi copii, majoritatea de clasa I. Evenimentul tragic a fost doar unul dintr-un lung şir de crime multiple şi violenţe atroce din clasele copiilor americani, pe care nu le voi mai aminti aici.

Golgota Bisericii Ortodoxe din Kosovo

În luna ianuarie 2013, regiunea Kosovo, separată unilateral de Serbia prin auto-proclamarea independenţei, a fost teatrul unei serii de profanări şi vandalisme ale Bisericilor şi cimitirelor creştine. Conform unui comunicat al serviciului de presă al Episcopiei de Ras şi Prizren, din cadrul Bisericii Ortodoxe a Serbiei, Biserica Sfânta Treime construită în secolul al 19-lea în satul Babliak, a fost profanată. În 1999, ea a fost incendiată de extremiştii albanezi. În mai puţin de 10 zile, vandalii au distrus în regiune peste 100 de morminte sârbe ortodoxe.

Filme de groază pentru minori

De ceva vreme – de prea multă simt – sunt un fan al desenelor animate. Unii mă acuză că sunt prea infantil, însă adevărata cauză a acestei pasiuni statornice este faptul că pruncii mei sunt înnebuniţi după instantaneele legate unele de altele, care dau a realitate. Imediat ce se schimbă programul, cei doi mai mari încep să urle că vor la filme adevărate (animate) nu la iluziile cu oameni, peisaje etc. Ştirile îi deprimă, discovery e desuet, filmele nu înseamnă nimic etc.

Pagini