Eşti aici

viaţă

Care este noua capitală a lumii?

Forţat de ploaia torenţială de afară să rămân indoors, să facem niţică geo-strategie spirituală. Oare care este capitala lumii? Unde se însumează, se cheamă şi se nutresc valorile umanităţii? De unde va pleca şi unde priveşte Dumnezeu atunci când va judeca neamul omenesc?

Blestemul Dumnezeului ucis de cei pe care i-a iubit

Astăzi rostind Sfânta Evanghelie de la Denia de Luni din Săptămâna Pătimirilor Domnului am mai înţeles câteva lucruri cu smochinul cel neroditor. Secretul e să te smereşti înaintea Evangheliei vieţii, să pătrunzi adânc în fântâna inimii tale şi să scoţi o ciutură cu lacrimi, în care se odihneşte un mărgăritar al cuvintelor lui Dumnezeu.

10 valori ale orei de religie pe care un copil nu le găseşte nicăieri altundeva

Am auzit un moderator radio că îndeamnă părinţii să nu îşi dea copiii la ora de religie. Nu ţin să polemizez cu el. Vin doar cu 10 motive pentru care îndemn părinţii să îşi dea copiii la ora de religie. Sunt 10 valori pe care copiii nu le mai găsesc nicăieri altundeva în sistemul de educaţie decât la ora de religie.

Când am văzut îngeri

Când aveam doi ani şi ceva, eram în vară la bunici. Acolo am băut apă din Bahlui (nu ştiu dacă puteţi să vă închipuiţi ce mizerie infinită e Bahluiul lângă Iaşi) şi m-am îmbolnăvit de febră tifoidă. M-au dus după trei zile de 42 de grade la Infecţioase, la Izolare. Pe mama o minţeau bunicii ba că băieţelul doarme, ba că-i plecat cu tătăiţa etc.

Exportul de moarte

Trăim într-o societate globalizată: mâncăm carne din Brazilia, asezonată cu sare de Hymalaia, călătorim prin internet şi televiziune în cele mai îndepărtate locuri de pe pământ. Toate acestea nu sunt neapărat un lucru rău, însă ele pot însemna o cheltuială enormă de energie, care presupune poluare, epuizarea resurselor, încălzire globală etc.

Mănăstirea Hadâmbu - Un miracol al iubirii Maicii Domnului

Mănăstirea Hadâmbu, un Athos românesc și o lumină universală a sfințeniei, odihnește pe pământ între dealuri, departe de drumurile tulburate de zgomot, departe de orașe și de freamăt lumesc, undeva suspendată între cer și pământ, înălțându-se parcă mereu mai sus, undeva unde numai sufletul mai poate pătrunde. După drumuri sinuoase, uneori desfundate, sate pestrițe și sărăcăcioase, păduri parcă nesfârșite, pe culmile dealurilor se înalță ca o cruce a firii Mănăstirea Hadmbu. E o catedrală de lumină albă, revărsată din cer, iluminată interior, cu lumina izbuncnind de pretutindeni.

O metaforă a morții

Sfinții sunt prezenți în cer la Liturghia veșnică, lângă moaștele lor, cutreieră spitalele și ascultă acatiste, stau alene aproape de patul vreunui suferind, urlă în mintea unuia care trece linia de tramvai fără să se asigure, dansează liturgic la botezul vreunui prunc care le poartă numele.

Creştinismul – viitorul omenirii

Cea mai mare credinţă a lumii strânge tot mai mulţi persecutori. Chiar necreştinii ar trebui să se îngrijoreze de aceasta. Creştinismul creşte la fel de repede cum creşte umanitatea însăşi. Religia cu 2,2 miliarde de aderenţi însă nu poate conta pe siguranţă în multe locuri ale lumii, unde rostirea numelui lui Iisus este o crimă.

Bărbatul - vinovat de avort

De cele mai multe ori, Biserica înfierează acest păcat îngrozitor, această crimă oribilă de a-ţi omorî copilul în pântece. Este de fapt o dublă crimă, care priveşte suprimarea extrem de violentă a vieţii pământeşti din pruncul firav, abia ivit la viaţă, dar şi uciderea premeditată a sufletului lui, care nu are posibilitatea să primească Lumina cea veşnică a Botezului şi să adune lumină prin rugăciune şi virtuţi.

Despre pierderea lui Dumnezeu

De fiecare dată când intrăm în Săptămâna Pătimirilor Domnului, o acută senzaţie de întuneric se înstăpâneşte peste lume. Conflictele devin ireconciliabile, durerile ies din străfundurile inimii pentru a răni încă o dată, cu o vigoare tot mai mare, boala fără de leac a păcatului devine mai evidentă, izvoarele morţii ies din adâncuri. Peste toate, Evanghelia vesteşte taina suferinţei, a morţii veşnice. Biserica se înveşmântează în lacrimi. Smochinul cel neroditor devine numitorul comun al umanităţii străpunse de boldul morţii.

Pagini