Eşti aici

ură

Dumnezeu – Lumina plânsă a lumii

Încă de la începutul istoriei, omul căzut din rai încearcă să-L omoare pe Dumnezeu. De la cădere, prezenţa lui Dumnezeu era o rană cu neputinţă de suportat pentru omul viclean şi ucigaş. Era o amintire plină de durere şi de revoltă a raiului pierdut, era sfâşierea lăuntrică a omului când îşi aducea aminte că a fost frumos şi bun, era scrâşnetul de dinţi la memoria pierdută a îmbrăţişării părinteşti, atunci când Adam stătea pe pieptul Tatălui şi asculta bătăile inimii lui Dumnezeu.

Cancerul Europei

Nu mai e un secret pentru nimeni că Europa, aşa cum e ea azi, e un organism năpădit de cancer, băgat la radiaţii, îndopat cu chimioterapie, injectat cu morfină, fardat strident, dar cu multiple metastaze.
După ororile de la Paris şi Nisa, toată lumea s-a grăbit să condamne islamismul radical din Franţa şi Belgia. S-au scris milioane de pagini de lamentaţie, mânie proletară, păreri strategice, strigăte revanşarde, analize sterpe etc. Ceva însă este fundamental greşit în percepţia publică a acestor groaznice atentate la viaţa oamenilor.

Durerea cumplită a îngerului căzut

Ce suferinţă cumplită pe îngerul cel plin de lumină care a căzut din înălţimea slavei lui Dumnezeu până în cele mai de jos ale fiinţei, vecine cu nefiinţa! Mai întâi spune că a fost neglijat, umilit în Împărăţia lui Dumnezeu, că a suferit şi a fost intimidat în ceata îngerilor lui Dumnezeu. Mai apoi spune că nu a avut aceleaşi şanse cu ceilalţi şi că ascultarea de Creator era ceva înjositor, lipsit de libertate şi înrobitor.

Diabolos = dezbinătorul

De la început țin să fac o precizare. Diavolul nu doarme, nu mănâncă, postește de la facerea lumii, nu uită, nu obosește, nu ia concediu, nu iese la pensie, nu se îmbolnăvește și nu moare. Și are o singură preocupare: să abată și să înstrăineze pe oameni de la facerea binelui și de la mântuire. Este teologul perfect, în răutatea lui, știind pe de rost cărțile sfinte, pe care nu le urmează.

Devii ceea ce dăruieşti

Eşti ceea ce gândeşti, ceea ce iubeşti (sau urăşti), ceea ce vorbeşti, ceea ce faci, şi mai ales ceea ce dăruieşti lumii.

În vuietul din jurul nostru, trăindu-ne viaţa plină de prejudecăţi, politeţuri, reguli, artificialităţi, mode sau obiceiuri, de multe ori uităm adevăratul înţeles al lumii, sensul firesc, dumnezeiesc de profund şi de adevărat al vieţii noastre. Traiul nostru de fiecare zi devine un mecanism bine strunit de procurare a celor necesare, de exersare a plăcerii şi de evitare a durerii, ţintind mereu spre mai mult, mai bine, mai puternic, ca atletul din vechime.

„Pornografia duce la avort”

O asociaţie de bărbaţi creştini numit „The King’s Men” (Oamenii Regelui) fondată în 2006 se adresează bărbaţilor de pretutindeni şi îi învaţă să fie lideri, protectori şi furnizori. Mai precis, asociaţia are ca scop împlinirea vocaţiei bărbaţilor de a fi taţi responsabili.
Philadelphia, Pennsylvania, Statele Unite, 13 iulie 2012

O campanile recentă a acestei organizaţii arată substratul psihologic al pandemiei pornografice în lume şi legătura intrinsecă a acesteia cu avortul, ca fenomen social.

De ce cădem din iubire

Nebună seamă viaţa noastră de aici este un antrenement pentru cealaltă, veşnică. Învăţăm aici să iubim pe părinţii şi pe copiii noştri pentru a învăţa să iubim întreaga umanitate şi mai presus de toate pe Dumnezeu. Căci viaţa este o şcoală a bunelor maniere veşnice, o pedagogie ascunsă a înălţimilor cereşti, creşa umanităţii unde învăţăm să mergem prin cer şi să vorbim cu Logos-ul iubit.