timp

Zilele de încununare ale mucenicilor au jucat un rol foarte important în cultul liturgic al Bisericii. Slava mucenicului vine de la Hristos Care este finalitatea martirajului și a Bisericii. Puterea rugăciunii martirilor a fost mereu prezentă în Biserică și „sângele lor este sămânța creștinismului“ (Tertulian). Aceasta este și rațiunea pentru care Biserica încă din zorii ei a pus moaște de mucenici la temelia Bisericilor. Această practică a fost urmarea directă a realității zidirii de Biserici pe mormintele martirilor.

Teologul care va aprofunda definitiv și sintetic teologia timpului unit cu eternitatea este Sf. Maxim Mărturisitorul (†662). Viziunea sa tipologică și mistagogică îmbrățișează deopotrivă toate curentele teologice ale epocii patristice completându-le și concentrându-le.

Preoția este cel mai prețios lucru de pe pământ, pentru că are rădăcinile în lume și ramurile în rai. Pentru că florile ei sunt purtătoare de vreme și roadele ei sunt pline de veșnicie. Căci ce face un preot? Pregătește pe oameni pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Omul tinde ontologic să se desprindă de cele pământești și să semene cu Dumnezeu.
Încă de la creație, Dumnezeu l-a făcut pe om „după chipul Său“, și i-a dăruit ca vocație supremă, progresivă în timp, asemănarea cu El. Omul deci tinde ontologic să se desprindă de cele pământești și să semene cu Dumnezeu. De aceea a inventat atâtea lucruri, de aceea își dă viața pentru iubire, sentiment care l-ar face pe un măgar să moară de râs, de aceea își concentrează toată energia sa enormă pentru a striga: nu vreau să mor.

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu fete, ele trebuie să simtă ce înseamnă să fie iubite, valorizate şi preţuite de către tatăl lor.