Eşti aici

televiziune

Extemporal la prostie

În insectarul durerilor noastre de fiecare zi, un gândac care ne invadează casa minţii şi este greu de stârpit este clişeul, adică acea realitate distorsionată, redusă la absurd, care cataloghează umanitatea din noi şi din jurul nostru. Clişeul este izvorul prejudecăţii şi al imbecilităţii de fiecare zi, şi deşi pare inofensiv, este unul dintre purtătorii de moarte din lume, un agent zelos al răutăţii perpetuate şi progresive geometric din viaţa noastră.

Hrănirea prin televizor

Societatea noastră este cert una centrată pe imagine. De la spoturile uriaşe care te agresează la semafor până la telefonul care a devenit de fapt un televizor mini, de la cablul atotstăpânitor din casă până la calculatorul de tot mai varii dimenisuni, care intră oriunde, chiar şi în suflet, totul arată că ne-am convertit fiinţa în vehicol vizual şi că totul trece prin ochi pentru a ajunge la rămăşiţele de suflet. Un părinte duhovnicesc spunea că în vremurile din urmă, diavolul nu va mai sta la uşă, ci se va înstăpâni în casă, cu capul pe masă şi cu coarnele pe acoperiş.

Mic ghid de paralizie a minții

Deseori m-am întrebat, legat de imaginile prelucrate atent de la televizor, dacă este adevărat tot ceea ce se spune acolo. Pentru cei mai mulți dintre oameni, pixelii aranjați ai unor televiziuni devin priorități fundamentale în viață. Fie că este vorba despre banalități uriașe, despre realități triviale sau despre niscaiva obscenități ființiale, tot ceea ce ne servește cutia cu surprize este bun de mâncat. Mai mult, unii și-ar da și viața pentru acestea.

Cutia cu proşti

Ştirea a lovit ca un trăsnet întreaga comunitate din Statele Unite. De data aceasta 70 de oameni au fost împuşcaţi într-un cinema, în timp ce se uitau la premiera filmului din seria Batman: Cavalerul întunecat revine.

Un tânăr de 24 de ani a intrat în sala plină, cu o mască de gaze şi cu un arsenal cu el. După ce a aruncat cu gaz lacrimogen, a deschis focul. Rezultatul: 12 morţi şi 60 răniţi.

Cine e maimuţa din faţa televizorului?

De cele mai multe ori cădem sfârşiţi în faţa televizoarelor după o zi de muncă şi acolo nu prea avem de ales. Ori ne uităm la vreo telenovlă siropoasă şi libidinoasă, ori zapăm haotic şi nu aflăm nimic din nimic, ori bineînţeles, ca nişte cetăţeni responsabili ai mamei pământ, ne uităm la ştiri. Ştirea a devenit un fel de barem axiologic al vredniciei umane, drept pentru care suntem apostrofaţi de cumătra de birou: nu ai văzut ştirea de ieri? Nu eşti bun de nimic.