Eşti aici

sărăcie

Ființa crizei

Cu toții auzim mereu anunțuri înspăimântătoare despre extensia și gravitatea crizei în Europa și la noi. Toate canalele media scot în evidență, analizează, aprofundează, ghicesc, pun diagnostice despre nenorocirea crizei și despre consecințele ei devastatoare pentru societatea românească.

Așteptând viitura

De ceva vreme, apa a devenit stihia dezastrului pentru români. Ne amintim cu durere de inundațiile catastrofale din ultimii ani, când șuvoaiele au măturat totul în cale, prăbușind case, luând vieți și distrugând totul în cale. Vara aceasta nu face excepție. Inundații catastrofale la Dorohoi, multe vieți pământești pierdute și din nou reacția întârziată, previzibilă, vizibil afectată dar nu mai puțin inutilă a autorităților.

Alcoolismul la tinerii români și francezi

Pentru prima oară în istorie de când există sondaje și statisici, în 2011, românii i-au depășit pe ucrainieni la consumul de alcool. Și nu este simplu să îi depășești.

Un articol a apărut la mijlocul lui august în coloanele unui venerabil cotidian britanic „The Times” despre alcoolizarea masivă și îngrijorătoare a tinerilor francezi, relatează portalul www.christianpost.com.

Potirul lacrimilor şi colinda lui Hristos

Acum zece ani mă aflam în Anglia pentru o bursă de doctorat, la Colegiul Învierii, Mirfield, afiliat la Universitatea din Leeds. Biblioteci teologice uriaşe, cu traduceri din Sfinţi Părinţi ortodocşi de care mulţi dintre noi nu am auzit, disciplină occidentală, cursuri interactive fascinante, reguli stricte respectate cu zâmbetul pe buze, tradiţie britanică, afectarea omului civilizat, igienă mentală şi nu numai, secularizare fardată, căutare a vechilor expresii ale credinţei adevărate, interes pentru vechea ortodoxie.

Părintele Cleopa – vărul lui Moş Crăciun

Îmi amintesc pe când eram copil, aveam vreo patru ani pe-atunci cred, că am mers la Părintele Cleopa, la Sihăstria, împreună cu tatăl meu, preot, pentru a asculta vorbele de duh ale Părintelui Cleopa. În faţa chiliei lui, curtea devenise un amfiteatru al veşnicei, plin ochi de oameni veniţi de prin toate colţurile ţării, pentru a asculta cuvintele pline de Duh Sfânt şi de umor duhovnicesc sănătos, ale marelui predicator.

False înţelesuri ale postului

Postul nu mai este de mult doar o perioadă eclesială integrată în ritmul liturgic al ortodoxiei. A devenit de mult un eveniment social, cu neputinţă de ignorat şi care suscită multe întrebări şi răspunsuri.

Ce faci tu cu salariul?

Dacă privim cu luare aminte la viaţa din jurul nostru, vedem că cea mai mare parte din acţiunile noastre sunt provocate de ceva, sunt reacţia raţională sau nu la un stimul, o situaţie sau o realitate anterioară. Am fost creaţi persoane nemuritoare de Dumnezeu, având chipul lui Dumnezeu: libertate, raţiune, simţire, voinţă, unicitate şi iubire, şi totuşi suntem de multe ori doar bieţi senzori de mişcare a lumii din noi sau din jurul nostru. Ceea ce spun se aplică la viaţa personală, lăuntrică a omului, dar mai ales la viaţa comunitară, familie, servicu, parohie, birou etc.

Preţul vieţii unei familii din Africa - 6 dolari

Un copil mic moare de malarie la fiecare 28 de secunde. Pe măsură ce veţi citi acest articol, alţi 8 copii au murit de malarie.

Spirtul naţional

Dacă ai ieşit dintr-un oraş mare din România, oricare ar fi el, numai să fie din zonă de câmpie dar nu numai, mai mergi ceva kilometri prin zone aşa zis rezidenţiale, cu drumuri îndoielnice, cu fose multe în curţi şi cu vile multicolore răsărite ca ciupercile după ploaie pentru noii îmbogăţiţi ai tranziţiei. Asta îţi dă un sentiment benefic, de siguranţă în dezvoltarea românilor. Pe măsură însă ce te îndepărtezi de oraş, intri în sate sărăcăcioase, pline de noroaie şi de durere, cu un orologiu interior stat în loc de multe sute de ani.

Sărmanii purtători de sutană

Preoţii şi călugării ortoodcşi poartă reverendă, un fel de veşmânt mare, până în pământ, negru, care mătură propriu-zis pământul. Ea mai este numită sutană şi este semnul distinctiv al osebirii, afierosirii către Dumnezeu. Trebuie să spunem că veşmintele lungi până la pământ au fost o permanenţă în lumea antică, fiind purtate mai ales de popoarele răsăritului mediteranean. Pentru o mai bună documentare, a se consulta o istorie a vestimentaţiei umane.