Eşti aici

Sânge

Teologia spinilor

Cununa de spini care L-a făcut să sângereze pe Dumnezeu este simbolul iubirii infinite care iubeşte până la sfârşitul veacurilor.

Dacă privim cu atenţie lumea din jurul nostru, putem descoperi sensuri ascunse ale vieţii în lucruri şi fiinţe aparent banale. De fapt, ne-am obişnuit să trecem cu vederea (la propriu) realitatea vie a lumii, pulsul vibrant al ei, pentru a ne refugia în confortul device-urilor electronice sau pentru a ne satisface la maximum, până la durere, afectele prin păcate sau patimi.

Profesorul cel veşnic la 12 ani

Biserica comprimă în mod providenţial şi teologic perioada dintre Naşterea lui Hristos şi Botezul Lui în Iordan în doar 12 zile. Şi aceasta pentru că timpul umplut de veşnicia plină de iubire a Treimii devine plastic, flexibil spre înviere, se poate comprima liturgic până la clipa de pocăinţă extremă a tâlharului sau se poate dilata pe durata unei vieţi trăite în comuniune cu Dumnezeu.

Lacrimi pe Coroana de spini a Mântuitorului

Sfintele relicve ale Pătimirilor Domnului de la Catedrala Notre Dame din Paris sunt: o părticică din Crucea Mântuitorului Hristos, un piron al Pătimirilor şi Sfânta Coroană de Spini. Sfânta Coroană de Spini a fost cercetată de multe ori de comisii formate din medici, fizicieni, chimişti. Cele mai multe dintre acestea confirmă autenticitatea relicvei. Ea poartă veneraţia a cel puţin 16 secole de creştinătate.

„Carnea şi sângele”

Una dintre cele mai dificile relaţii şi deopotrivă una dintre cele mai adânci este relaţia mea cu trupul meu. Face parte din mine şi totuşi are o alteritate care doare, este altceva, mult mai puţin decât eu însumi. Aşa că această relaţie este greu de condus. Sfinţii părinţi din pustie spuneau că trupul este o bună slugă dar un rău stăpân. Prin aceste cuvinte voiau să arată vocaţia ascultătoare a trupului faţă de suflet, dar şi tendinţa lui de a stăpâni fiinţa întreagă.

Despre pierderea lui Dumnezeu

De fiecare dată când intrăm în Săptămâna Pătimirilor Domnului, o acută senzaţie de întuneric se înstăpâneşte peste lume. Conflictele devin ireconciliabile, durerile ies din străfundurile inimii pentru a răni încă o dată, cu o vigoare tot mai mare, boala fără de leac a păcatului devine mai evidentă, izvoarele morţii ies din adâncuri. Peste toate, Evanghelia vesteşte taina suferinţei, a morţii veşnice. Biserica se înveşmântează în lacrimi. Smochinul cel neroditor devine numitorul comun al umanităţii străpunse de boldul morţii.

Uciderea în taină şi cel mai violent verset din Biblie

Biblia este Cuvântului lui Dumnezeu. Asta înseamnă că revelaţia dumnezeiască s-a dăruit umanităţii prin oamenii curaţi la inimă care au ştiut să asculte şi să înţeleagă şoaptele lui Dumnezeu către noi. Hristos este clar în această privinţă: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Adică privirea către realităţile cereşti se face prin curăţire interioară permanentă şi progresivă, prin rugăciune necontenită timp de o viaţă şi prin smerenia de a anula toate raţiunile voirii pentru ca prin noi să vorbească Dumnezeu.

Oceanul de sânge de sub pământ

Mişcarea Pro-alegere (Pro Choice) din Statele Unite, susţinută de Preşedintele Obama, este de fapt mişcarea pro-moarte, care încurajează lipsa de responsabilitate, desfrânarea, ororile perverse şi firesc, crimele îngrozitoare care urmează unei asemenea sub-umanităţi.

Marele Donator de sânge al lumii

După fiecare tragedie mai semnificativă din istoria umanităţii, societatea intră într-un cerc de revoltă şi de ură, condamnând cauzele catastrofei în mod superficial, după numărul deceselor.