Eşti aici

război

Umanitatea – un neam de hiene omorâtoare de Dumnezeu

De cate ori trece Prohodul Domnului peste noi, ca un noian devastator, ca un tsunami de durere, o idee mi se sapă în minte ca-ntr-un mormânt: cum este posibil, cum am putut să facem aşa ceva? Cât de cretin şi de blestemat să fii să omori pe Dumnezeu? Cât de orb şi de nemernic să fii? Cum să ucizi pe Cel care ţi-a dat viaţă? Cum să umpli de răni pe Cel ce te vindecă? Cum să biciuieşti pe Cel ce te mângîie? Cum să pui coroană de spini Celui ce te-a încoronat împărat al făpturii? Cum să străpungi mâinile care te-au zidit? Cum să reduci la tăcere pe cel ce te-a învăţat să vorbeşti?

Vine sfârșitul lumii ?! (scris în 8 septembrie 2010)

Nu știu alții cum sunt, dar eu am impresia că vine sfârșitul lumii. Criza economică globală se accentuează pe zi ce trece, hotărârile disperate ale guvernanților împing tot mai departe limita absurdului, noianul de suferință din lume devine din ce în ce mai vizibil și dureros, valorile adevărate pier, lumea e din ce în ce mai obsedată de trup, de plăcere și de vanitate, aproape nimeni nu mai citește, în schimb tabloidele tv și canalele de scandal ieftin sunt savurate in corpore, lumea e dezorientată, vocală, panicată...

Pandemia răului

Unul dintre cele mai mari rele ale omenirii este contagiunea răului de la om la om. În vreme ce binele este personal și țintit anume, răul este pandemic, trece de la gură la inimă, învăluie sufletele în întuneric, deschide izvoare de imitație malefică, tăvălește în beznă valorile, se transformă în demaraj absurd spre neființă.

Vietnam: „Fetiţa cu Napalm” şi focul iadului

Kim Phuc era o fetiţă de 9 ani care a fost fotografiată strigând de durere, goală, fugind din satul ei vietnamez care a fost bombardat cu napalm de către armata aliată sud-vietnameză şi americană. Hainele ei erau pline de picături de napalm, care cauzează arsuri îngrozitoare.
Trang Bang, Vietnam, 9 iunie

Ultimul război al lumii

În fiecare an, statisticile mondiale raportează sec încă 100 000 de oameni ucişi pentru credinţa lor în Dumnezeul cel adevărat. Cifrele sunt doar un paravan mort şi insensibil a milioane de tragedii, a 100 000 de suflete lăsate fără trupuri în durere, a unei mucenicii tăcute, a zeci de mii de familii lăsate în suferinţă atroce.