Eşti aici

puritate

Despre Crăciun sau despre simptomele prezenţei Duhului Sfânt în femei

Femeile sunt creaturi foarte complicate, în care totul poate fi insinuat, conotat, sugerat. Cuvintele însele nu mai înseamnă nimic în focul înţelesurilor gestuale, ambianţa dărâmă esenţialul, sensul însuşi al vieţii are gradaţii ca termometrul ăla în formă de raţă cu care mă jucam eu în cadă când eram mic.
Ei bine, femeile niciodată nu îşi odihnesc mintea. Era şi o poantă pe Facebook cu femeile care au în cap un nod uriaş de fire care se interconectează.

Bairamul părinţilor ucigaşi

Astăzi cinstim pe Sfânta Muceniţă Filoteea, o fetiţă care a fost omorâtă de tatăl ei, din cauza bunătăţii şi milosteniei ei, sau mai bine zis din cauza iadului din sufletul lui. E un episod emblematic în războiul înverşunat al binelui împotriva răului, e o etapă în încrâncenarea violenţei împotriva purităţii îngereşti tot mai rar de găsit pe această lume. Sărbătoarea însângerată de astăzi e despre vocaţia mucenicească a milosteniei, despre valoarea care trece peste veacuri în veşnicie, nealterată de tina şi de noroiul răutăţii, despre nevinovăţia ucisă a acestei lumi.

IQ-ul şi înţelepciunea

Coeficientul de inteligenţă este un complex de estimări ale fluenţei şi coerenţei cognitive umane. Acest criteriu de alegere este un bun instrument de măsurare a funcţiei noastre cerebrale, însă poate fi unilateral sau insuficent pentru a arăta relaţia omului cu universul, inclusiv cu universul său interior.
Q-ul este deci un set de teste standardizate, făcute sub presiunea timpului, pentru a depista şi cuantifica inteligenţa. Există însă rezultate surprinzătoare atunci când punem alături câteva personalităţi şi IQ-urile lor.

Avocaţii pământului pubelă şi dimesiunea ascetică a ecologiei

Vorbind la Întâlnirea internaţională de la Halki, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a vorbit despre „asceză” ca fiind dimensiunea lipsă din discursul mediatic contemporan, informează http://www.catholicculture.org.

Somnul pruncilor

Una dintre certitudinile teologice ale istoriei este aceea a faptului că pruncii pot vedea pe Dumnezeu. Lumea lor diafană şi curată permite străfulgerărilor de lumină din împărăţia spirituală. Ochii lor interiori sunt încă destul de puternici pentru a percepe fulgerele raiului, iar capacitatea lor cognitivă este adânc înfiptă în limbajul adamic, care trece prin inimă şi dă sens şi nume întregului univers.