Eşti aici

pruncie

Lacrimile Pruncului ceresc

Pruncia lui Dumnezeu pe pământ, în peştera Betleemului, arată taina fiinţei Sale, infinitul de iubire şi de smerenie al lui Dumnezeu, nesfârşita lumină care izvorăşte din El peste lume şi infinita Lui durere pentru pierderea oamenilor pe care i-a iubit. Starea de prunc a lui Dumnezeu este starea Sa veşnică, lumina cea nevinovată a veacurilor care zideşte şi creşte universul în Sine pentru a-l învrednici de slava care izvorăşte din iubire.

Bairamul părinţilor ucigaşi

Astăzi cinstim pe Sfânta Muceniţă Filoteea, o fetiţă care a fost omorâtă de tatăl ei, din cauza bunătăţii şi milosteniei ei, sau mai bine zis din cauza iadului din sufletul lui. E un episod emblematic în războiul înverşunat al binelui împotriva răului, e o etapă în încrâncenarea violenţei împotriva purităţii îngereşti tot mai rar de găsit pe această lume. Sărbătoarea însângerată de astăzi e despre vocaţia mucenicească a milosteniei, despre valoarea care trece peste veacuri în veşnicie, nealterată de tina şi de noroiul răutăţii, despre nevinovăţia ucisă a acestei lumi.

21 noiembrie – Intrarea umanităţii în Dumnezeu

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este un praznic de har, adică un ospăţ ceresc din iubirea lui Dumnezeu dăruită prin Prunca cea mai aleasă a umanităţii, cea care a semănat atât de mult cu Dumnezeu prin rugăciune şi curăţie, încât Dumnezeu a ales să semene cu ea la trup şi la personalitate.

Barbie sirenă şi „ucigaşii de copii”

Fetiţa mea acum vreo 2 ani avea un singur vis: o păpuşă Barbie sirenă.
Era concentrarea aşteptărilor ei de la Moş Crăciun, care nu există decât pentru a crea astfel de păpuşi, temeiul ascultării de părinţi, idealul în viaţă, obiectul negocierii în care puţin şantaj nu strică etc.

Sfântul Ierarh Nicolae – modelul prunciei sfinte

Fiecare prunc botezat în numele Sfintei Treimi este un sfânt adevărat. Viaţa omului sfânt este aşadar un zbor sfânt şi sfinţitor către iubirea mereu mai profundă a lui Dumnezeu. Pruncul Nicolae – menţionează biograful său, Mihail Arhimandritul (sec. VIII) – în zilele de miercuri şi vineri nu mânca decât o dată, iar în celelalte zile sugea doar de la sânul cel drept al mamei sale.

Somnul pruncilor

Una dintre certitudinile teologice ale istoriei este aceea a faptului că pruncii pot vedea pe Dumnezeu. Lumea lor diafană şi curată permite străfulgerărilor de lumină din împărăţia spirituală. Ochii lor interiori sunt încă destul de puternici pentru a percepe fulgerele raiului, iar capacitatea lor cognitivă este adânc înfiptă în limbajul adamic, care trece prin inimă şi dă sens şi nume întregului univers.