Eşti aici

prezenţă

De ce merge preotul cu Ajunul şi prejudecăţile de doi lei

Odată cu apropierea praznicului Naşterii Domnului, lumea se schimbă invariabil. Colinde peste tot, tineri care cutreieră străzile cu intenţii incerte, mulţimi care asediază supermarketurile şi pieţele, afumători, purcei tăiaţi cu cruzime în zăpada proaspătă, daruri.

Puneţi mâna pe Dumnezeu!

Mântuitorul Hristos, după ce sfinţeşte toate apele cele de sub cer prin intrarea Sa, ca Dumnezeu şi Om în apele Iordanului, merge la propovăduirea Evangheliei. Predicarea nemuririi este scopul Său principal. Oamenii pentru a trăi viaţa veşnică, trebuie să fie educaţi să înţeleagă şi să primească Lumina şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că sunt zidiţi de El liberi. Educaţia este măsura libertăţii, pentru că ea înfiinţează persoana umană, o plămădeşte ca izvor de decizie şi centru al simţirii spirituale.

Arheologia minunilor

Numai părinţii sunt în stare să simtă bucuria infinită care li se revarsă din suflete atunci când îşi ţin în braţe viaţa născută din iubirea lor. Toată viaţa pruncului este o minune inaugurală, de o forţă întemeietoare de frumuseţe care nu mai există pe pământ. Prima privire, zâmbetul pruncului la sânul mamei, gânguritul plin de înţelesuri de taină, mersul de-a buşilea, primul cuvânt, jucăriile, primul om de zăpadă, toate acestea sunt miezuri de lumină ale vieţii care scapă oricărei rostiri omeneşti. Părinţii ştiu de ce...