pace

Astăzi este soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Două milioane de români se cinstesc, se gratulează, Facebook-ul geme de urări şi de flori, prieteni care n-ar veni nici la mormântarea ta, admonestaţi de computer îţi urează te miri ce, câte în lună şi în stele. În lume sute de milioane de oameni sunt Juan, John, Jean, Ivan, Johann, Iuan etc.

Biserica Ortodoxă Română, continuatoarea de aproape două mii de ani a creştinismului apostolic în ţinutul românesc, parte din Biserica Universală a lui Hristos din întreaga lume, este astăzi atacată cumplit din interior, din pricina unor scandaluri de imoralitate şi sexualitate aberantă.

Pruncia lui Dumnezeu pe pământ, în peştera Betleemului, arată taina fiinţei Sale, infinitul de iubire şi de smerenie al lui Dumnezeu, nesfârşita lumină care izvorăşte din El peste lume şi infinita Lui durere pentru pierderea oamenilor pe care i-a iubit. Starea de prunc a lui Dumnezeu este starea Sa veşnică, lumina cea nevinovată a veacurilor care zideşte şi creşte universul în Sine pentru a-l învrednici de slava care izvorăşte din iubire.

În prima zi paralizează traficul de milioanele de maşini. Benzinăriile au pompe electrice, supermarketurile au uşi şi case de marcat electrice, aşa că nebunia începe. A doua zi magazinele sunt incendiate, prădate şi distruse de hoardele de înfometaţi. A treia zi apar deja primele crime pentru dobândirea hranei şi formarea de găşti care distrug tot. Într-o săptămână umanitatea asta poleită cu idei şi gânduri frumoase cade în canibalism. Şi de aici tot să te ţii.

Nu ştiu. Dar pot să spun ceea ce cred eu că e preoţia, atâta cât am aflat de la Părinţii cei sfinţi şi din adierea de lumină a Duhului Sfânt peste cei nevrednici.
Preoţia e Taina izvorâtă de Cer, prezentă şi lucrătoare toată în Hristos, Unicul Preot desăvârşit, Arhiereul răstignit pentru lume, şi de ea se ţin, ca de un fir de sfoară peste neant, oamenii aleşi de El, nevrednici de a-I purta cuvintele în vocea lor şi Trupul cel preacurat în mâinile lor.

Nu mai e un secret pentru nimeni că Europa, aşa cum e ea azi, e un organism năpădit de cancer, băgat la radiaţii, îndopat cu chimioterapie, injectat cu morfină, fardat strident, dar cu multiple metastaze.
După ororile de la Paris şi Nisa, toată lumea s-a grăbit să condamne islamismul radical din Franţa şi Belgia. S-au scris milioane de pagini de lamentaţie, mânie proletară, păreri strategice, strigăte revanşarde, analize sterpe etc. Ceva însă este fundamental greşit în percepţia publică a acestor groaznice atentate la viaţa oamenilor.

Ce suferinţă cumplită pe îngerul cel plin de lumină care a căzut din înălţimea slavei lui Dumnezeu până în cele mai de jos ale fiinţei, vecine cu nefiinţa! Mai întâi spune că a fost neglijat, umilit în Împărăţia lui Dumnezeu, că a suferit şi a fost intimidat în ceata îngerilor lui Dumnezeu. Mai apoi spune că nu a avut aceleaşi şanse cu ceilalţi şi că ascultarea de Creator era ceva înjositor, lipsit de libertate şi înrobitor.

M-am întors de la pomenirea morţilor, care se face în fiecare sâmbătă din an, dar mai ales în Postul cel Mare. Bunicele gârbovite stăteau la uşa Bisericii de la patru dimineaţa, împovărate cu sacoşe, mai mari şi mai mici, cu pomană pentru cei adormiţi.