Eşti aici

nefiinţă

Cuvintele ucid

De bună seamă, dintre miliardele de cuvinte care se spun şi s-au spus pe pământ, imensa majoritate se scurg în eter şi se întorc în nefiinţa din care au fost zămislite. E atât de multă nimicnicie în vorbirea lumii, atâta convenţie stearpă şi castratoare, încât o frică mai presus de lume te cuprinde dacă te-ai gândi la extensia pierderii de timp în viaţa noastră.

Simbolul şi miezul nefiinţei

În lumea noastră, există ceva mai important decât orice sistem ideologic, structură politică, orientare socială sau repartiţie valorică. Este ceva care ţine de lumea noastră interioară, de universul mental al fiecăruia şi al comunităţii, prin care omul îşi legitimează fiinţa sa apofatică şi apartenenţa la cer. E vorba de nevoia de simboluri, de o structurare estetică şi logică a realităţii, de un limbaj non-verbal care să vorbească tuturor şi nouă înşine despre vocaţia noastră de popor al lui Dumnezeu.