Eşti aici

naştere

Sfantul Ioan - martorul pruncilor ucişi

Astăzi sărbătorim naşterea celui mai mare om născut din femeie. Ioan, „prietenul Mirelui”, pruncul cel răsărit din cuvânt ceresc, se naşte astăzi pe pământ.

Lacrimile Pruncului ceresc

Pruncia lui Dumnezeu pe pământ, în peştera Betleemului, arată taina fiinţei Sale, infinitul de iubire şi de smerenie al lui Dumnezeu, nesfârşita lumină care izvorăşte din El peste lume şi infinita Lui durere pentru pierderea oamenilor pe care i-a iubit. Starea de prunc a lui Dumnezeu este starea Sa veşnică, lumina cea nevinovată a veacurilor care zideşte şi creşte universul în Sine pentru a-l învrednici de slava care izvorăşte din iubire.

Naşul lui Dumnezeu şi prietenul Mirelui

Astăzi prăznuim Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Câteva reflecţii cred că sunt necesare în această aură de har a naşterii lui.

Cineva plânge de Crăciun

E multă agitaţie înainte de Crăciun. Toţi oamenii aglomerează magazinele, străzile, pieţele, cu gândul motivat, aproape isteric, de a pune cât mai multe pe masa şi sub bradul de Crăciun. Iluzia e evidentă. Super-marketurile se închid doar pentru două zile, aşa că rezervele de hrană nu prea au sens. Ceea ce justifică ascuns tot iureşul consumist de sărbători este durerea şi dorinţa ca sărbătoarea să nu treacă oricum, să fie plină de bunătăţi, un festin pe cinste, în care lipsurile unui an întreg să fie date uitării.

În sala de naştere a copilului meu

Printr-o suită de împrejurări, am reuşit să privesc operaţia de cezariană printr-un geam, înfăşurat în harnaşament antiseptic, cu mască, bască, mănuşi de latex, halat, papuci de plastic.
De două zile (iul 2011 n.n.), soţia mea a născut cel de-al treila copil. O fetiţă. Din fericire, printr-o suită de împrejurări, am reuşit să privesc operaţia de cezariană printr-un geam, înfăşurat în harnaşament antiseptic, cu mască, bască, mănuşi de latex, halat, papuci de plastic. Eram ca la război. Un război de uzură ce se poartă la frontiera dintre viaţă şi moarte.

Izvoarele cancerului

Am scris deunăzi despre bolile de inimă şi despre congruenţa cauzală dintre ele şi modul de viaţă al omului modern, în care sinceritatea inimii este abandonată în favoarea arivismului, plăcerii şi uitării de Dumnezeu.

Continuând analiza asupra hărţii malefice a vieţii umane, cu boli, suferinţe, războiae şi multă, multă moarte, să ne oprim puţin asupra unui alt flagel cutremurător al umanităţii, care seceră milioane de vieţi anual: cancerul.

Iubirea este născătoare de Dumnezeu

Sărbătoarea Bunei Vestiri este momentul suprem al istoriei şi punctul culminant la întâlnirii istoriei cu meta-istoria. Şi aceasta deoarece în momentul Bunei Vestiri, cerul se pogoară pe pământ, întreaga Preasfântă Treime este prezentă în casa smerită a Fecioarei: Fiul Se întrupează, Duhul Sfânt Se pogoară, iar Părintele Cel Preaînalt umbreşte pântecele dumnezeieştii feciorii. Lumea îngerească este prezentă prin Arhanghelul bucuriei veşnice, iar neamul omenesc este prezent prin cea mai sfântă mlădiţă a sa, Fecioara Maria.

Învierea - naşterea omului în inima lui Dumnezeu

Versetul programatic şi profetic, pe care Hristos îl rosteşte la începutul activităţii Sale de Mântuitor şi vindecător, arată temeiul şi scopul prezenţei Sale pe pământ: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 18).

Profesorul cerşetor

Asistăm de vreo două mii de ani la una dintre cele mai mari minuni ale Mântuitorului: vindecarea orbului din naştere. Adică a unui om care nu mai văzuse niciodată, care nu ştia cum e să vezi, care nu putea conceptualiza lumina. Căci niciun cuvânt de pe pământ nu poate să exprime lumina soarelui sau frumuseţea unui chip sau a unei flori. Sunt oameni care au orbit pe parcurs: aceştia se retrag într-un univers al amintirilor luminoase, adâncindu-se în izvorul minţii, în căutarea unei străfulgerări de lumină. Însă un orb din naştere este prizonier al întunericului total.

Maica Domnului este raiul

Vedem astăzi o pruncă şi înţelegem măreţia iubirii lui Dumnezeu. Auzim un plânset de copil şi învăţăm înţelepciunea cea de negrăit a Treimii. Privim la un pui de om, şi străvedem printre lacrimi cât de mult se poate omul ridica prin iubire, la tronul de lumină al Vieţii.
Sfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, s-a născut astăzi. Răsare din lacrimile rugăciunii, din bătrâneţe binecuvântată de bunătate şi din curăţie sfântă. Străluceşte în lume ca rod a minunii lui Dumnezeu, o Pruncă mai mare decât cerurile, care se pregăteşte să-L nască pe Creatorul tuturor.

Pagini