moarte

După Crăciun, toată creştinătatea evocă terifiată Măcelărirea copiilor de către Irod. O crimă ale cărei proporţii nu poate fi evaluată niciodată. Unii încearcă să atenueze oroarea spunând că nu au fost 14 000 de prunci, ci doar câteva sute bune, ca şi cum uciderea unui prunc sau mai multor mii nu este din acelaşi registru al iadului.

În Occident mai ales, uciderea pruncilor este motiv de reflecţie, de valorizare a vieţii şi de gândire mai adâncă asupra adevăratelor priorităţi ale umanităţii. La noi parcă trece prea uşor aces episod al istoriei fugare a lui Dumnezeu pe pământ.

În luna ianuarie 2013, regiunea Kosovo, separată unilateral de Serbia prin auto-proclamarea independenţei, a fost teatrul unei serii de profanări şi vandalisme ale Bisericilor şi cimitirelor creştine. Conform unui comunicat al serviciului de presă al Episcopiei de Ras şi Prizren, din cadrul Bisericii Ortodoxe a Serbiei, Biserica Sfânta Treime construită în secolul al 19-lea în satul Babliak, a fost profanată. În 1999, ea a fost incendiată de extremiştii albanezi. În mai puţin de 10 zile, vandalii au distrus în regiune peste 100 de morminte sârbe ortodoxe.

Se împlinesc mâine 40 de zile de când Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei a trecut în lumea veşniciei. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va fi prezent la Buzău, unde va oficia, alături de membri ai Sfântului Sinod, Parastasul pentru vrednicul de pomenire ierarh Epifanie. Slujba de pomenire se va săvârşi în Catedrala „Înălţarea Domnului“ şi „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Buzău, unde fostul arhipăstor al Buzăului şi Vrancei îşi doarme somnul de veci, în cripta pregătită din timp, pe care sunt încrustate, într-un testament de rămas-bun, câteva slove de iertare şi iubire.

Într-o suburbie gipsy săracă din Istanbul, un ortodox refugiat din Siria povesteşte despre viaţa sa ruinată de dezastrul din ţara sa, relatează portalul creştin christianpost. A fost medic dentist în Alep până când au început luptele grele din oraş în 2011. Când a început dezastrul, apa, electricitatea, alimentele, au devenit imposibil de procurat. Răpirile de creştini erau la ordinea zilei, uciderile şi ororile umpluseră oraşul de moarte.

După ce a fost ameninţat cu răpirea, medicul a renunţat la serviciu.

Îl cunosc de ceva vreme de Părintele Cârciuleanu. De fiecare dată când îl vedeam, venea cu o vorbă bună, cu un sfat, cu o bucurie tainică a cuvântului. S-au scris multe despre el, însă nimic nu poate suplini întâlnirea faţă către faţă cu acest munte de om. Pe cât era de firav, pe atât de zdrobitoare îi era autoritatea spirituală. Mlădios ca o trestie, însă convingător ca un stejar. Preot în toată fiinţa sa, părintele Ion avea o smerenie tainică şi o bucurie abia şoptită a vieţii. Savura lumina cerească prin ochi, privind frumuseţea lui Dumnezeu din lume.

Într-un articol intitulat „Date despre avorturile din China”, Simon Rabinovitch arată faptul că din 1971 s-au făcut 336 milioane de avorturi, 196 de milioane de sterilizări şi 403 dispozitive intrauterine (IUD) numai în China.

Asta înseamnă că aşa-zişii doctori chinezi omoară circa 7 milioane de copii pe an, deşi numărul este mult mai mare datorită lipsei de catalogare din zonele rurale.

După fiecare tragedie mai semnificativă din istoria umanităţii, societatea intră într-un cerc de revoltă şi de ură, condamnând cauzele catastrofei în mod superficial, după numărul deceselor.

Ofensiva mexicană împotriva cultului „Sfintei Morţi” (Santa Muerte) a devenit globală. Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, Cardinalul Gianfranco Ravasi, a condamnat cultul skeletonului ca fiind „sinistru şi infernal” şi a chemat Biserica şi societatea să lupte împotriva unei asemenea abominaţii.

Cardinalul explică faptul că devoţiunea către Santa Muerte este celebrarea devastării şi a iadului. Observând dezvoltarea alarmantă a acestei secte sinistre pe graniţa mexicano-americană, cardinalul a condamnat formele extreme de religiozitate maladivă ale acesteia.

Hristos îl iubeşte pe Lazăr, pe Marta şi pe Maria. Şi totuşi, în vederea Sa care cuprinde veacurile, întârzie să vină la căpătâiul prietenului Său bolnav grav. Aşteaptă ca boala să-şi facă efectul, deşi îl doare durerea de moarte a lui Lazăr. Simte dumnezeieşte cum prietenul său se sfârşeşte, ascultă din ceruri suspinele sale, vede cum sufletul lui se înalţă către cer. Ştie totul despre Lazăr aşa cum ştie totul despre noi. Fiecare şoaptă, fiecare zbor de gând, fiecare suspin, fiecare lacrimă, fiecare moarte şi fiecare viaţă.

fapt un fapt istoric înveşnicit în inima lui Dumnezeu, care se revarsă în fiecare diviziune a timpului, ca un preaplin de fiinţă peste moartea acestei lumi.