moarte

A murit Sorina Munteanu. Era, pe vremea când eram şi eu acolo la Iaşi, corector şi apoi redactor la Editura Trinitas (apoi Doxologia) a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (2002-2010). Îngropată în sute de cărţi, manuscrise şi dosare, Sorina scotea la lumină cuvintele, atât din cărţile tipărite la editură, cât şi la revistele “Candela Moldovei” şi “Teologie şi Viaţă”, unde eram redactor. Timp de opt ani, zi de zi, am văzut-o şi cunoscut-o îndeaproape.
Mai apoi, eu am devenit redactor şef la Portalul Doxologia şi am văzut-o mai rar. Iar acum am auzit că a trecut în lumea celor vii.

Forţat de ploaia torenţială de afară să rămân indoors, să facem niţică geo-strategie spirituală. Oare care este capitala lumii? Unde se însumează, se cheamă şi se nutresc valorile umanităţii? De unde va pleca şi unde priveşte Dumnezeu atunci când va judeca neamul omenesc?

Frumoasa Oana Andone ne spune senil că Irlanda a legalizat avorturile pruncilor nemuritori, iar imediat după această ştire ne arată o căţeluşă care a născut în aeroport opt căţeluşi. Este definiţia totală a postului animalic care încurajează uciderea în rândul umanoizilor.

Astăzi rostind Sfânta Evanghelie de la Denia de Luni din Săptămâna Pătimirilor Domnului am mai înţeles câteva lucruri cu smochinul cel neroditor. Secretul e să te smereşti înaintea Evangheliei vieţii, să pătrunzi adânc în fântâna inimii tale şi să scoţi o ciutură cu lacrimi, în care se odihneşte un mărgăritar al cuvintelor lui Dumnezeu.

Într-adevăr lumea merge de bunăvoie spre iad. Coada imensă de la poarta iadului în care intră cu inconştienţă animalică o mare mulţime de oameni în fiecare clipă poate fi egalată doar de cozile interminabile de la reducerile din mall-uri şi de la noua versiune de IPhone. Internetul duduie de pornografie, violenţă, răutate, răzbunare, şi toate se impregnează în minţile tot mai hipertrofiate ale oamenilor şi în inimile lor micşorate de ură şi de pofte. Tehnologia care duce spre iad îşi face datoria.

Europa a fost, cu bune şi cu rele, de aproape două mii de ani, leagănul creştinismului. Chiar dacă religia Învierii s-a născut în Israel, avântul misionar al Apostolilor a creştinat Europa, a sfinţit-o cu sânge de martir şi a rânduit-o Împărăţiei.

Am auzit un moderator radio că îndeamnă părinţii să nu îşi dea copiii la ora de religie. Nu ţin să polemizez cu el. Vin doar cu 10 motive pentru care îndemn părinţii să îşi dea copiii la ora de religie. Sunt 10 valori pe care copiii nu le mai găsesc nicăieri altundeva în sistemul de educaţie decât la ora de religie.

Când aveam doi ani şi ceva, eram în vară la bunici. Acolo am băut apă din Bahlui (nu ştiu dacă puteţi să vă închipuiţi ce mizerie infinită e Bahluiul lângă Iaşi) şi m-am îmbolnăvit de febră tifoidă. M-au dus după trei zile de 42 de grade la Infecţioase, la Izolare. Pe mama o minţeau bunicii ba că băieţelul doarme, ba că-i plecat cu tătăiţa etc.

Cel dinainte de toţi vecii, mai vechi decât toate veacurile, omorât de creaturile pe care le-a zidit, de nişte nenorociri care acum 50 de ani erau nefiinţă, iar peste 50 hoituri de durere veşnică.
Creatorul este omorât de creaturi, Cel care a ţinut palmele Sale în jurul flăcării firave a fiinţei lor, la zămislire, să nu se stingă de vântul rece al galaxiilor, e omorât de cei pe care i-a zidit cu mâinile Sale.
Cel ce cunoaşte şi suferă toate durerile cele de sub cer, este omorât de făpturile sale, pentru care a suferit de la crearea lor până la sfârşitul veacurilor.

Nu ştiu. Dar pot să spun ceea ce cred eu că e preoţia, atâta cât am aflat de la Părinţii cei sfinţi şi din adierea de lumină a Duhului Sfânt peste cei nevrednici.
Preoţia e Taina izvorâtă de Cer, prezentă şi lucrătoare toată în Hristos, Unicul Preot desăvârşit, Arhiereul răstignit pentru lume, şi de ea se ţin, ca de un fir de sfoară peste neant, oamenii aleşi de El, nevrednici de a-I purta cuvintele în vocea lor şi Trupul cel preacurat în mâinile lor.