Eşti aici

liturgică

Duhul Sfânt – Apa cea dumnezeiască

“Darurile sunt felurite dar un singur Duh“ - “Διαιρέσεις δέ χαρισμάτων; τό δέ άυτό πνέυμα“ (I Cor.12,4). Această afirmație a Sfântului Apostol Pavel este de o însemnătate excepțională pentru dezvoltarea pnevmatologiei creștine. Duhul este unul singur, însă împarte oamenilor daruri diferite, plinind rânduiala dumnezeiască a lor, mișcându-i pe ei în deplina lor libertate. În Hristos toți oamenii sunt una, uniți în Taina Trupului său - Biserica. Cei mulți devin una în Hristos însă ei nu se contopesc în Trupul cel Unul, ci rămân în diversitatea lor dăruită de Duhul.

Sărbătorile martirilor - izvoare ale calendarului

Zilele de încununare ale mucenicilor au jucat un rol foarte important în cultul liturgic al Bisericii. Slava mucenicului vine de la Hristos Care este finalitatea martirajului și a Bisericii. Puterea rugăciunii martirilor a fost mereu prezentă în Biserică și „sângele lor este sămânța creștinismului“ (Tertulian). Aceasta este și rațiunea pentru care Biserica încă din zorii ei a pus moaște de mucenici la temelia Bisericilor. Această practică a fost urmarea directă a realității zidirii de Biserici pe mormintele martirilor.

Ce este Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite?

În Postul Mare, în zilele de rând se posteşte post aspru, însă sâmbăta şi duminica postul primeşte ceva din lumina Învierii, veşmintele nu mai sunt întunecate, ci strălucitoare. Postul alimentar continuă, dar primeşte mângâierea Liturghiei, adică a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Această realitate deschide o lume a luminii şi bucuriei prin care omul înţelege taina postiri şi a hrănirii din Dumnezeu. Sunt zile de sărbătoare în lăuntrul postului.

Dorul de Euharistie

Asistăm în viaţa noastră de zi cu zi la o creştinătate subţire, în care valorile nemuritoare ale Evangheliei au fost înlocuite cu surogate de identitate spirituală, unde convenţia a luat locul jertfelniciei, iar îndumnezeirea firii umane este dublată cu succes de repere pricipiale soft. Creştinismul pentru care şi-au dat viaţa milioane de oameni pentru ca apoi să strălucească în calendarele veşnice ale Împărăţiei este permanent sub ameninţarea diluţiei sale dogmatice, valorice şi practice.

Pregătirea Sfintei Euharistii pentru cei bolnavi

Biserica lui Hristos dreptmăritoare, Trup eclesial al lui Hristos şi extensie a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat în umanitate, respectă moştenirea de viaţă dată de Mântuitorul Iisus Hristos, Capul ei şi Ţinta ei în veşnicie. Această moştenire este în primul rând săvârşirea Sfintelor Taine, care sunt râurile de har ale Duhului Sfânt pornind din Izvorul cel pururea curgător al Vieţii, Fiul lui Dumnezeu.

Sărutarea mâinii – binecuvântare sau servilism?

Acum vreo doi ani, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a vizitat Mănăstirea Valaam din Karelia una dintre regiunile nordice ale Rusiei. În timp ce dădea mâna cu oameni şi cu preoţii mănăstirii, unul dintre călugări, Părintele Mefodii (Metodiu) i-a sărutat mâna preşedintelui. Acesta a schiţat un gest de dezgust şi i-a arătat pumnul călugărului.

Filmul cu acest incident a strâns aproape un milion de vizualizări pe Youtube în 2 zile, un record de audienţă. Părintele Mefodii este de origine macedonean.

Se dă dezlegare la rai?

Omul nu mai visează la cer, ci la Insulele Canare, nu mai doreşte unirea cu Mirele ceresc, ci un concediu în Dubai.
De multe ori oamenii antropomorfizează realităţile cereşti într-un fel de mecanism de ajustare a realităţii la propriile noastre standarde. Este ceva de genul omului de la ţară care a văzut o girafă şi a zis: Acest animal nu există! Ne-am obişnuit aşadar să reducem la absurd sau mai precis la pământ toate evidenţele credinţei printr-o prismă strâmbă de valori, care ne periclitează însăşi intrarea în lumea valorilor veşnice.