Eşti aici

lege

Viața și moartea regulamentelor

Biserica Ortodoxă dintotdeauna a apreciat și aplicat o simfonie între canon și excepție, între acrivie și pogorământ, între dreptate și iubire...

Când legea devine blestem

Trăim într-o societate care pe măsură ce se atomizează personal, se uniformizează intenţional, după măsura dată de tehnologie, media şi politică. Îmi amintesc de cât de mulţi oameni au lăcrimat în colţul ochiului, când un politician veros plângea pe umărul altuia care era pasă-mi-te bolnav, promiţându-i că îi va duce mai departe misiunea nobilă.

Profesorul cel veşnic la 12 ani

Biserica comprimă în mod providenţial şi teologic perioada dintre Naşterea lui Hristos şi Botezul Lui în Iordan în doar 12 zile. Şi aceasta pentru că timpul umplut de veşnicia plină de iubire a Treimii devine plastic, flexibil spre înviere, se poate comprima liturgic până la clipa de pocăinţă extremă a tâlharului sau se poate dilata pe durata unei vieţi trăite în comuniune cu Dumnezeu.

Cercul legilor absurde

Există legi peste tot în lume. Ele sunt date de oameni şi fără ele viaţa comunitară ar fi imposibilă. Şi aceasta pentru că există o permanentă discrepanţă între drepturile pe care credem că le avem şi drepturile celorlalţi. Libertatea mea se sfârşeşte acolo unde începe libertatea celuilalt. Într-o cultură occidentală a individului, în care „infernul sunt ceilalţi”, lumea mea este într-o permanentă coliziune cu lumile celorlalţi.

Fericirile – Decalogul iubirii răstignite

Fericirile sunt cele nouă proclamaţii ale Mântuitorului din cuprinsul Predicii de pe munte care instituie o nouă viziune asupra istoriei. Ele au fost rostite în Galileea, unei mari mulţimi de oameni şi sunt de fapt o replică veşnică, venită de la Însuşi Fiul lui Dumnezeu, a Decalogului Legii Vechi. El sunt expuse de Sfântul Evanghelist Matei (cap. 5) şi mai sumar de către Sfântul Luca.