Eşti aici

iubire

Izvoarele cancerului

Am scris deunăzi despre bolile de inimă şi despre congruenţa cauzală dintre ele şi modul de viaţă al omului modern, în care sinceritatea inimii este abandonată în favoarea arivismului, plăcerii şi uitării de Dumnezeu.

Continuând analiza asupra hărţii malefice a vieţii umane, cu boli, suferinţe, războiae şi multă, multă moarte, să ne oprim puţin asupra unui alt flagel cutremurător al umanităţii, care seceră milioane de vieţi anual: cancerul.

Profesorul cel veşnic la 12 ani

Biserica comprimă în mod providenţial şi teologic perioada dintre Naşterea lui Hristos şi Botezul Lui în Iordan în doar 12 zile. Şi aceasta pentru că timpul umplut de veşnicia plină de iubire a Treimii devine plastic, flexibil spre înviere, se poate comprima liturgic până la clipa de pocăinţă extremă a tâlharului sau se poate dilata pe durata unei vieţi trăite în comuniune cu Dumnezeu.

Creştinismul – viitorul omenirii

Cea mai mare credinţă a lumii strânge tot mai mulţi persecutori. Chiar necreştinii ar trebui să se îngrijoreze de aceasta. Creştinismul creşte la fel de repede cum creşte umanitatea însăşi. Religia cu 2,2 miliarde de aderenţi însă nu poate conta pe siguranţă în multe locuri ale lumii, unde rostirea numelui lui Iisus este o crimă.

Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste

De fiecare dată când suntem prezenţi la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, după citirea Evangheliei, ectenia întreită şi Imnul heruvic, urmate de Intrarea cea Mare cu Cinstitele Daruri, urmează o parte liturgică de mare însemnătate pentru întreaga iconomie a slujbei. Este vorba despre Ectenia şi Rugăciunea punerii înainte, ectenia cererilor, Imnul iubirii dumnezeieşti şi Crezul sau Simbolul de Credinţă.

Creştinii şi dragostea la prima vedere

În Statele Unite, şi mai nou şi pe la noi, în acestă lună se instaurează o adevărată isterie a iubirii artificial împărătşite, cu ocazia zilei de Valentine`s Day. Declaraţii de dragoste, căsătorii în direct sau mai absurd pentru o zi, inimi uriaşe din materiale ieftine, jucării de puf sau de pluş care se chinuie să simbolizeze iubirea, gesturi tandre, bomboane zaharisite, mărturisiri lacrimogene, flori de plastic, ce mai, un adevărat arsenal funerar pus în slujba celui mai nobil sentiment al umanităţii.

Cum aducem tinerii în Biserică?

De multe ori ne întrebăm de ce tinerii nu sunt mai mulţi în Biserică? Bine, ei vin, însă stâlpii de neclintit ai unei Biserici sunt oamenii în vârstă, mai mult femeile decât bărbaţii. Tinerii sunt văzuţi mai mult la marile sărbători şi la evenimente din viaţa familială. Unde sunt tinerii în fiecare Duminică, ce găsesc ei de făcut mai bun decât Dumnezeiasca Liturghie? Explicaţia vine din ceva mult mai profund decât conflictul între generaţii. Ştim că tinerii de azi sunt sub o presiune enormă din partea media pentru a îmbrăţişa materia în orice aspect al vieţii.

Iubirea este născătoare de Dumnezeu

Sărbătoarea Bunei Vestiri este momentul suprem al istoriei şi punctul culminant la întâlnirii istoriei cu meta-istoria. Şi aceasta deoarece în momentul Bunei Vestiri, cerul se pogoară pe pământ, întreaga Preasfântă Treime este prezentă în casa smerită a Fecioarei: Fiul Se întrupează, Duhul Sfânt Se pogoară, iar Părintele Cel Preaînalt umbreşte pântecele dumnezeieştii feciorii. Lumea îngerească este prezentă prin Arhanghelul bucuriei veşnice, iar neamul omenesc este prezent prin cea mai sfântă mlădiţă a sa, Fecioara Maria.

Pregătirea Sfintei Euharistii pentru cei bolnavi

Biserica lui Hristos dreptmăritoare, Trup eclesial al lui Hristos şi extensie a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat în umanitate, respectă moştenirea de viaţă dată de Mântuitorul Iisus Hristos, Capul ei şi Ţinta ei în veşnicie. Această moştenire este în primul rând săvârşirea Sfintelor Taine, care sunt râurile de har ale Duhului Sfânt pornind din Izvorul cel pururea curgător al Vieţii, Fiul lui Dumnezeu.

Cele două sărutări

Sărutul este de bună seamă, din vremuri imemoriale, semnul unei apropieri între oameni. Este semnul iubirii exprimate prin trup, prin ceea ce are mai de preţ omul. Gura omenească este sediul vorbirii de Dumnezeu, poarta logosului interior, începătura hrănirii şi implicit a supravieţuirii noastre şi intrarea lui Dumnezeu în noi prin Euharistie. Prin intermediul gurii ne hrănim cu Dumnezeu, sărutăm icoanele şi pe cei dragi, vorbim cele bune şi exprimăm sinele nostru interior.

Când Izvorul devine sete

Întâlnirea Mântuitorului cu femeia samarneancă este exemplul suprem de lecţie de viaţă dat de Dumnezeu omului.

Miez de zi, arşiţă insuportabilă, Fiul lui Dumnezeu ostenit de călătorie, o femeie pornită în mod neobişnuit în miezul zilei să scoată apă. Poate de ruşine, poate de altceva, nu venise dimineaţa, ca toate femeile samarinence la izvor, ci în toiul amiezei, când pământul se aseamănă cu un cuptor.

Pagini