Eşti aici

iubire

Spune-mi cum aș putea trăi fără tine...

Într-una din zile, trebăluind prin casă, am auzit la radio o melodie de-a lui Michael Bolton “Tell me how am I suppose to live without you“ (Spune-mi cum aș putea să trăiesc fără tine). Cu un melos dramatic, cântată patetic, plângător, aproape disperat de către artist, melodia aceasta a marcat iubirile multor oameni. De fapt nu este o melodie de dragoste, ci una de durere a despărțirii, de plângere după ființa iubită “Spune-mi cum aș putea să trăiesc fără tine / Acum, că te iubesc de-atâta timp/ Cum aș putea să continui/ Acum când toate cele pentru care am trăit au murit“.

Semnificația teologică a Întâmpinării Domnului

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este de o deosebită importanță pentru conturarea unei teologii a timpului hristologic în Biserică. Arheologia acestei sărbători poate fi datată încă din veacul al patrulea după Hristos, în scrierea pelerinei Egeria .
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este de o deosebită importanță pentru conturarea unei teologii a timpului hristologic în Biserică. Arheologia acestei sărbători poate fi datată încă din veacul al patrulea după Hristos, în scrierea pelerinei Egeria .

Nimeni nu este de neînlocuit

Orice om este un univers concentrat în mod personal, așa cum fiecare atom este un sistem solar de o frumusețe unică.

Acum vreo câțiva ani mă aflam în fața unui mare șef, dintr-un sector care nu contează pe moment. Cert este că asistam la o scenă în care un angajat era aspru mustrat că este incompetent. Certuri, reproșuri, ton ridicat, evocări ale unor gafe din trecut, acrivie, judecată aspră, ofensivă verbală, lamentații, victimizare etc. La un moment dat, „șeful“ chiar a sugerat că îl poate concedia imediat pe angajat. „Nimeni nu este de neînlocuit“ a afirmat el.

Vederea ca euharistie

În rai nu poţi întoarce spatele nimănui, căci toţi sunt primiţi de Dumnezeu în iubirea Lui.
V-aţi gândit vreodată ce binecuvântare cu neputinţă de pus în cuvinte este văzul? Câtă lumină ne intră prin ochi în suflete, câte frumuseţi ale acestei lumi ne pătrund în fiinţă şi ne umplu de bucurie? Prin vedere cunoaştem lumea, iubim, suferim, prin vedere transmitem firea noastră celor dragi, ne împărţim rămânând mereu aceiaşi, dăruind fără a ne împuţina din lumina noastră, ca o candelă de dincolo de lumi.

Teologia spinilor

Cununa de spini care L-a făcut să sângereze pe Dumnezeu este simbolul iubirii infinite care iubeşte până la sfârşitul veacurilor.

Dacă privim cu atenţie lumea din jurul nostru, putem descoperi sensuri ascunse ale vieţii în lucruri şi fiinţe aparent banale. De fapt, ne-am obişnuit să trecem cu vederea (la propriu) realitatea vie a lumii, pulsul vibrant al ei, pentru a ne refugia în confortul device-urilor electronice sau pentru a ne satisface la maximum, până la durere, afectele prin păcate sau patimi.

Vina de a fi creştin

Adevărata credinţă nu te transformă în majoritate zdrobitoare, nu elimină pe cei ce nu cred în ea, nu omoară pentru conformitate ideologică sau pentru bani.

Devii ceea ce dăruieşti

Eşti ceea ce gândeşti, ceea ce iubeşti (sau urăşti), ceea ce vorbeşti, ceea ce faci, şi mai ales ceea ce dăruieşti lumii.

În vuietul din jurul nostru, trăindu-ne viaţa plină de prejudecăţi, politeţuri, reguli, artificialităţi, mode sau obiceiuri, de multe ori uităm adevăratul înţeles al lumii, sensul firesc, dumnezeiesc de profund şi de adevărat al vieţii noastre. Traiul nostru de fiecare zi devine un mecanism bine strunit de procurare a celor necesare, de exersare a plăcerii şi de evitare a durerii, ţintind mereu spre mai mult, mai bine, mai puternic, ca atletul din vechime.

Semnificația postului și sărbătorii Adormirii Maicii Domnului

În iconografie, lângă sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtând sufletul Macii sale, ca pe un bebeluș. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii.
Postul Adormirii Maicii Domnului

Politica lui Dumnezeu

Trăim într-o lume creată de Dumnezeu, dar cu stăpânitori creați, ajunși acolo printr-un concurs de împrejurări, într-un cerc vicios al preferințelor, în care lanțul slăbiciunilor și nevoia de confirmare a propriei valori au de cele mai multeori o valoare strict comericală – do ut des.

Viața ca un parc de copii

Providența nu e nici deism relaxat, retragere dezinteresată, ascundere de sine, renunțare la legea iubirii părintești, abandon lăuntric sau avort spontan.
Eram într-o duminică într-un parc.

O hărmălaie de nedescris. Zeci de copii de la un an, abia împingându-se prin aer pentru a-și face loc, semnalizând ca la portavioane, până la copii mari, de 13-14 ani, preocupați de felul cum arată, încercând să mai prindă câteva zile din copilăria care stătea să plece.

Pagini