Eşti aici

iubire

Femeile sfinte ale neamului românesc fac în rai de mâncare lui Dumnezeu

M-am întors de la pomenirea morţilor, care se face în fiecare sâmbătă din an, dar mai ales în Postul cel Mare. Bunicele gârbovite stăteau la uşa Bisericii de la patru dimineaţa, împovărate cu sacoşe, mai mari şi mai mici, cu pomană pentru cei adormiţi.

Facebook – şandramaua cu nimic

Am o şandrama acasă plină cu tot felul de chestii, de la lucruri necesare dar de care nu mai ştiu de ani, până la nimicuri absolut inutile, resturi de pe la reparaţii, roţi vechi, pănărămi ciudate, vechi electronice din epoca ICMC si Kentastis (ken`t touch this), cuie ruginite etc.

Acatistul Sfinţilor Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasius de la Axiopolis (Cernavodă)

Acatistul Sfinţilor Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasius de la Axiopolis

Condacul 1
Astăzi soborul cerurilor se adună în sărbătoare, pentru cinstita şi întru tot slăvita cinstire a mucenicilor lui Hristos. Că aceştia ca nişte bărbaţi ai raiului şi fii ai lui Dumnezeu, au înfruntat toată tabăra păgânătăţii şi au revărsat asupra Bisericii lui Hristos râuri de mântuire. Pentru aceasta şi noi, cei trăitori pe marea cea învolburată a acestei lumi, stăruim şi cu dragoste cântăm lor: Bucuraţi-vă Sfinţilor Chiril, Chindeu şi Tasius, pătimitori pentru dragostea lui Hristos.

Ființa crizei

Cu toții auzim mereu anunțuri înspăimântătoare despre extensia și gravitatea crizei în Europa și la noi. Toate canalele media scot în evidență, analizează, aprofundează, ghicesc, pun diagnostice despre nenorocirea crizei și despre consecințele ei devastatoare pentru societatea românească.

Sfințenia – pruncia ontologică a umanității

Despre sfințenie și intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, nu a fost nicăieri Hristos mai explicit. El n-a zis: „dacă nu veți posti sau nu vă veți nevoi, nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu“ , ci doar „ne nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu“ (Matei 18, 3).

Duhul Sfânt – Apa cea dumnezeiască

“Darurile sunt felurite dar un singur Duh“ - “Διαιρέσεις δέ χαρισμάτων; τό δέ άυτό πνέυμα“ (I Cor.12,4). Această afirmație a Sfântului Apostol Pavel este de o însemnătate excepțională pentru dezvoltarea pnevmatologiei creștine. Duhul este unul singur, însă împarte oamenilor daruri diferite, plinind rânduiala dumnezeiască a lor, mișcându-i pe ei în deplina lor libertate. În Hristos toți oamenii sunt una, uniți în Taina Trupului său - Biserica. Cei mulți devin una în Hristos însă ei nu se contopesc în Trupul cel Unul, ci rămân în diversitatea lor dăruită de Duhul.

Sărbătorile martirilor - izvoare ale calendarului

Zilele de încununare ale mucenicilor au jucat un rol foarte important în cultul liturgic al Bisericii. Slava mucenicului vine de la Hristos Care este finalitatea martirajului și a Bisericii. Puterea rugăciunii martirilor a fost mereu prezentă în Biserică și „sângele lor este sămânța creștinismului“ (Tertulian). Aceasta este și rațiunea pentru care Biserica încă din zorii ei a pus moaște de mucenici la temelia Bisericilor. Această practică a fost urmarea directă a realității zidirii de Biserici pe mormintele martirilor.

Rugăciunea - respirația Duhului Sfânt

Biserica a simțit lucrarea Duhului Sfânt ca fiind ființa ei și puterea de viață care-o călăuzește. De altfel începutul Bisericii lui Hristos este chiar Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli în ziua Cincizecimii. Hristos Mântuitorul o întemeiază pe Crucea Golgotei, iar Duhul îi conferă realitate veșnică ca Trup al lui Hristos și comunitate “αδελφότης“ inter-umană. Trupul lui Hristos Cel jertfit pe Cruce și înviat întru slava lui Dumnezeu este un Trup pnevmatizat și el se extinde duhovnicește în toți oamenii care primesc Tainele Bisericii.

Misiunea noastră este lumea. Interviu cu Părintele misionar ortodox Gregory DesMarais

Părintele ieromonah Gregory (Francis) des Marais, preot misionar ortodox, a fost mai întâi organist, dirijor de cor și profesor de Liturgică romano-catolică în Albany, Statele Unite.

Diabolos = dezbinătorul

De la început țin să fac o precizare. Diavolul nu doarme, nu mănâncă, postește de la facerea lumii, nu uită, nu obosește, nu ia concediu, nu iese la pensie, nu se îmbolnăvește și nu moare. Și are o singură preocupare: să abată și să înstrăineze pe oameni de la facerea binelui și de la mântuire. Este teologul perfect, în răutatea lui, știind pe de rost cărțile sfinte, pe care nu le urmează.

Pagini