Eşti aici

înţelepciune

Ce purtăm în cap iarna asta?

A venit iarna și frigul pătrunzător. Trebuie schimbate hainele, sandalele sunt generatoare de degerături, flanelele ițesc capul (?!) din dulapuri, cojoacele ies din hibernare, cizmele se pregătesc de confruntarea cu zăpada. Omul începe să ardă gazul sau lemnele pentru a scăpa cu viață din oceanul alb.

Smerenie şi valoare

Trăim într-o lume în care iluzia a devenit valuta forte a minţii umane care se droghează sistematic cu frânturi de realitate, având pretenţii de întreg, cu proiecte eşuate sau cu surogate de fericire. Nu degeaba Sfântul Ignatie Brianceaninov a pus diagnosticul corect al lumii de azi în faimoasa la lucrare „Despre înşelare”.

Profesorul cel veşnic la 12 ani

Biserica comprimă în mod providenţial şi teologic perioada dintre Naşterea lui Hristos şi Botezul Lui în Iordan în doar 12 zile. Şi aceasta pentru că timpul umplut de veşnicia plină de iubire a Treimii devine plastic, flexibil spre înviere, se poate comprima liturgic până la clipa de pocăinţă extremă a tâlharului sau se poate dilata pe durata unei vieţi trăite în comuniune cu Dumnezeu.

Totul se află în cap

Țin minte că atunci când eram copil, ascultam cu mare atenție istoriile martirilor Bisericii. Era acolo o încrengătură de chinuri și de dureri inimaginabile, născocite de mințile afierosite iadului încă din acest regn. Oamenii aceia, vinovați doar că Îl iubeau pe Dumnezeu și credeau în El mai mult decât în materia moartă și nesimțitoare, erau supuși la tortură dincolo de orice urmă de umanitate.

Ioan Botezătorul şi debaraua raiului

Există un pasaj din Evanghelie care de multe ori mi-a părut năucitor, ba mai bine zis greu de digerat. Este vorba despre un dialog dintre Mântuuitorul Hristos şi ucenicii Săi care vorbeşte despre Sfântul Ioan Botezătorul.

„Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan:

Omul – filtru al universului

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au trăit în inima lor taina iubirii lui Dumnezeu şi au scris pe ea, ca pe o Scriptură vie, cuvintele măririi lui Hristos. Printre multe rostiri dumnezeieşti, ei au iterat şi una dintre realităţile cosmice ale umanităţii: aceea că omul este o lume mică (microcosmos) iar lumea este un om mare (mega-anthropos).

Zeiţa diversităţii şi templul ei

n secolul trecut ne-a fost băgată în urechi până la refuz magia diversităţii. Un veac în care sute de milioane de oameni au fost ucişi de războaie, regimuri criminale şi avorturi a înălţat un templu universal acestei deităţi sincretiste: zeiţa diversităţii. Această zeiţă, cu soclul format din tot aurul pământului (un element chimic ca oricare altul) îşi celebrează orgiile ideatice de dragul libertăţii: mai pe şleau orice om are dreptul şi libertatea să creadă ce vrea, să facă ce vrea şi să gândească ce vrea. De aici o necesară diversitate de opinii, stiluri de viaţă, religii et caetera.