Euharistie

Liturghia este cosmos, iar cosmosul este Liturghie. Această realitate fundamentală a Bisericii a fost cheia înțelegerii teologice a cosmosului, ca realitate eclesială. Biserica nu înlocuiește, ci îmbisericește cosmosul, este împlinirea vocației lui eshatologice. Simetria cosmică este icoana simetriei și armoniei Bisericii, iar cosmosul prin finalitatea sa, vestește Împărăția lui Dumnezeu, care este Biserica veșnică. Biserica este cosmosul împlinit, iar cosmosul este Biserică în împlinire.

Teologul care va aprofunda definitiv și sintetic teologia timpului unit cu eternitatea este Sf. Maxim Mărturisitorul (†662). Viziunea sa tipologică și mistagogică îmbrățișează deopotrivă toate curentele teologice ale epocii patristice completându-le și concentrându-le.

În rai nu poţi întoarce spatele nimănui, căci toţi sunt primiţi de Dumnezeu în iubirea Lui.
V-aţi gândit vreodată ce binecuvântare cu neputinţă de pus în cuvinte este văzul? Câtă lumină ne intră prin ochi în suflete, câte frumuseţi ale acestei lumi ne pătrund în fiinţă şi ne umplu de bucurie? Prin vedere cunoaştem lumea, iubim, suferim, prin vedere transmitem firea noastră celor dragi, ne împărţim rămânând mereu aceiaşi, dăruind fără a ne împuţina din lumina noastră, ca o candelă de dincolo de lumi.

Asistăm în viaţa noastră de zi cu zi la o creştinătate subţire, în care valorile nemuritoare ale Evangheliei au fost înlocuite cu surogate de identitate spirituală, unde convenţia a luat locul jertfelniciei, iar îndumnezeirea firii umane este dublată cu succes de repere pricipiale soft. Creştinismul pentru care şi-au dat viaţa milioane de oameni pentru ca apoi să strălucească în calendarele veşnice ale Împărăţiei este permanent sub ameninţarea diluţiei sale dogmatice, valorice şi practice.

Biserica lui Hristos dreptmăritoare, Trup eclesial al lui Hristos şi extensie a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat în umanitate, respectă moştenirea de viaţă dată de Mântuitorul Iisus Hristos, Capul ei şi Ţinta ei în veşnicie. Această moştenire este în primul rând săvârşirea Sfintelor Taine, care sunt râurile de har ale Duhului Sfânt pornind din Izvorul cel pururea curgător al Vieţii, Fiul lui Dumnezeu.

Sfântul prooroc Ilie este temeiul proorocilor. Aceasta întrucât a vorbit cu Dumnezeu, L-a văzut pe Muntele Horeb şi a simţit mireasma harului şi adierea lină a prezenţei Lui în toată viaţa sa. Proorocie înseamnă în primul rând aprofundare a vieţii lui Dumnezeu în viaţa ta, vedere a tainelor dumnezeieşti prin fecioria inimii: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Vestitorul binefacerilor sau pedepselor dumnezeieşti este în primul rând prietenul de sfat al Stăpânului.

Preotul, care atunci când rosteşte: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi”, nu se frânge măcar o părticică din el, nu a înţeles consanguinitatea noastră cu Mielul jertfit pentru păcatele oamenilor.
Pescuirea minunată este una dintre minunile Mântuitorului Hristos la începutul propovăduirii Sale. Ea este însoţită de chemarea la propovăduire a apostolilor, ca pescuire minunată a lui Hristos a viitorilor pescari de oameni şi păstori de suflete.