crimă

Trăim într-o societate globalizată: mâncăm carne din Brazilia, asezonată cu sare de Hymalaia, călătorim prin internet şi televiziune în cele mai îndepărtate locuri de pe pământ. Toate acestea nu sunt neapărat un lucru rău, însă ele pot însemna o cheltuială enormă de energie, care presupune poluare, epuizarea resurselor, încălzire globală etc.

Industria vizuală californiană a schimbat din temelii modelele fundamentale ale umanității. Din nefericire, copiii nu vor să se mai asemene cu Hristos, ci cu Brad Pitt sau cu Harry Potter. Fetițele din Indonezia spun la turiști că le cheamă Angelina. Rușii oscilează obsedant ca măgarul lui Buridan – conform sondajelor – între Putin și Bruce Willis. Britanicii vor să fie ca Becks (nu berea, ci David Beckam).

Secolul al douăzeci și unulea este cert unul al tehnologiei informatice. Malraux spunea că va fi mistic sau nu va fi deloc. Așteptăm.

Adevărata credinţă nu te transformă în majoritate zdrobitoare, nu elimină pe cei ce nu cred în ea, nu omoară pentru conformitate ideologică sau pentru bani.

Numărul femeilor ucise din cauza genului lor este similar – 191 de milioane de oameni – cu numărul tuturor oamenilor ucişi în războaie sau conflicte armate în secolul 20.

De cele mai multe ori, Biserica înfierează acest păcat îngrozitor, această crimă oribilă de a-ţi omorî copilul în pântece. Este de fapt o dublă crimă, care priveşte suprimarea extrem de violentă a vieţii pământeşti din pruncul firav, abia ivit la viaţă, dar şi uciderea premeditată a sufletului lui, care nu are posibilitatea să primească Lumina cea veşnică a Botezului şi să adune lumină prin rugăciune şi virtuţi.

Breivik a stat în faţa curţii din Oslo şi a declarat : „Admit acţiunile mele, dar nu şi vina”. Aceste acţiuni desigur înseamnă uciderea cu sânge rece a 77 de oameni în 22 iulie 2011. 8 au fost ucişi în atacul cu bombă de la Oslo, iar 69 de tineri şi adolescenţi au fost ucişi pe insula Utoya, la o întrunire a tineretului socialist.

Breivik şi-a celebrat masacrul în faţa curţii, spunând despre acesta că a fost cel mai spectaculos eveniment din istoria europeană recentă. Admiţând uciderile a spus: „Aş face-o din nou”.

Jurnalul Vaticanului, L'Osservatore Romano, a sugerat că medicii care avortează fetuşii şi susţinătorii eutanasiei folosesc acelaşi argumente ca naziştii din Germania care exterminau în masă evrei în programul de eugenie.

Într-o societate decreştinată şi plină de barbarie corect politică, universalitatea morţii pentru oameni a micşorat extrem valoarea vieţii umane, dăruite de Dumnezeu şi hotărâtoare pentru veşnicia persoanei.
Euthanasia nu este un concept nou: de la spartanii care aruncau copiii bolnavi sau neviabili pe stâncile cetăţii până la practicile tribale africane care suprimau viaţa copiilor cu dizabilităţi, ea s-a extins astăzi devenind un fenomen de dezbatere mondială.