consumism

Dacă te plimbi pe stradă printr-un oraş din România, pe lângă tonetele cenuşii care au devenit un brand de ţară, dincolo de verticalitatea obscură a blocurilor comuniste sau de imprevizibilul aventuros al gropilor din caldarâm, poţi decela o amprentă spirituală a neamului, cu toate valorile, prejudecăţile sau virtuţile lui.

Dacă un om ar veni în România după 20 de ani, ar observa că fomele de relief urban nu s-au schimbat fundamental, însă s-au cosmetizat grăbit, s-au pus paravane peste suferinţa de decenii, au apărut firmele luminoase care ascund sărăcia şi inegalitatea.

Mă gândesc de multe ori care sunt diferenţele dintre lumea de azi şi vremea patriarhală a Sfinţilor Părinţi, lumea medievală ori modernă. Şi când vorbesc de diferenţe, nu mă refer defel la tehnologie, mijloace de trai, meniu, program zilnic. Vreau să înţeleg care este diferenţa dintre interioritatea omului vechi şi lăuntrul nostru frământat.

O nouă premieră cinematografică a stârnit vârvă în Statele Unite. Este vorba despre un nou episod din saga „Twilight”.

O serie de gânditori creştini, clerici şi teologi din America a luat atitudine asupra acestei serii şi au avertizat la trendul demonic din divertismantul tineretului actual.

Astfel, scriitorul Marc Driscoll a scris un articol numit „Frica unui tată de Twilight”. În acest articol Driscoll a spus că „Twilight este pentru adolescente ceea ce este pornografia pentru adolescenţi: bolnav, pervers, rău, periculos, înşelător şi popular”.

Cultura este chintesenţa valorilor esenţiale ale umanităţii şi ea este o realitate diversă şi complexă, cu neputinţă de nivelat sau de uniformizat de dragul puterii sau al supunerii.

Diversitatea însă nu trebuie să devină temei pentru sfărâmarea identităţii persoanelor umane unice în univers, cum din păcate se întâmplă în occident. Diversitatea a devenit aici un diversionism atroce, în care se pierd milioane de vieţi veşnice ce dragul corectitudinii politice.

Asistăm neputincioşi în ultimul secol la transformarea cosmosului în piaţă. Comunicaţiile au strâns întreaga planetă într-un sat virtual, unde spaţiul a fost comprimat şi slujeşte timpului mâncător de oameni. Vorbeşti prin net cu America, la zeci de mii de kilometri, aşa cum ai vorbi cu bunica de pe prispă sau de pe cuptor. Piaţa globală include o devenire a realităţii în care totul este redus la valoarea sa comercială. Prin aceasta economiile statelor sunt ramuri ale unui proces global complex, în care totul este cuprins în venituri şi cheltuieli.

n secolul trecut ne-a fost băgată în urechi până la refuz magia diversităţii. Un veac în care sute de milioane de oameni au fost ucişi de războaie, regimuri criminale şi avorturi a înălţat un templu universal acestei deităţi sincretiste: zeiţa diversităţii. Această zeiţă, cu soclul format din tot aurul pământului (un element chimic ca oricare altul) îşi celebrează orgiile ideatice de dragul libertăţii: mai pe şleau orice om are dreptul şi libertatea să creadă ce vrea, să facă ce vrea şi să gândească ce vrea. De aici o necesară diversitate de opinii, stiluri de viaţă, religii et caetera.

De cele mai multe ori cădem sfârşiţi în faţa televizoarelor după o zi de muncă şi acolo nu prea avem de ales. Ori ne uităm la vreo telenovlă siropoasă şi libidinoasă, ori zapăm haotic şi nu aflăm nimic din nimic, ori bineînţeles, ca nişte cetăţeni responsabili ai mamei pământ, ne uităm la ştiri. Ştirea a devenit un fel de barem axiologic al vredniciei umane, drept pentru care suntem apostrofaţi de cumătra de birou: nu ai văzut ştirea de ieri? Nu eşti bun de nimic.

Când eram mic, prin clasa a II-a, am mers în excursie cu clasa. Printe obiective, am avut de vizitat şi un abator de pui, mândrie a epocii socialiste. Ceea ce am văzut acolo m-a marcat pentru toată viaţa. O industrie enormă a morţii, unde zecile de mii de cadavre animale sunt scopul suprem, o înşiruire mirobolantă de pui morţi, tăiaţi în bucăţi pentru pofta neostoită a umanoizilor, şi oameni mascaţi, umblând prin aceste lagăre de exterminare, coordonând marele genocid al inocenţei.