Eşti aici

ascultare

Sfințenia – pruncia ontologică a umanității

Despre sfințenie și intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, nu a fost nicăieri Hristos mai explicit. El n-a zis: „dacă nu veți posti sau nu vă veți nevoi, nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu“ , ci doar „ne nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu“ (Matei 18, 3).

Ferească Dumnezeu !

Mergeam deunăzi cu mașina pe un drum lăturalnic și însorit, ferindu-mă de mulțimea de gropi și privind lacul auriu care mi se deschidea în față, ca un ochi ceresc. Și deodată, în fața mea a apărut un mânz, de vreo câteva zile cred, plăpând, care privea atent și fix la mașina mea, care venea către el. Era exact în mijlocul drumului și apropierea mașinii de el îl făcea tot mai curios. Necheză scurt și nările fine i se înfiorară. Am oprit mașina și am privit cu atenție.

„Soarele și-a cunoscut apusul său”

Cu tristețe privim cum canicula (vremea câinească) a schimbat agenda unui întreg continent. Din soarele dogoritor nu te mai poate scoate nicio discuție în contradictoriu, niciun partizanat politic, nicio acțiune sindicală. Peste toate, amenințătoare, căldura ucigătoare de oameni și de vise.

Camera ascunsă din suflet

Astăzi orice eveniment e surprins imediat de un telefon mobil, de o cameră de supraveghere atârnată undeva, acolo. Toate locurile din lume au devenit locuri ușor de urmărit, poți vedea pana din pălăria babei de pe Turnul Eiffel cu Google Earth, te poți plimba virtual pe strada ta cu vedere din satelit, poți urmări creșterea cu fiecare clipă a unor pui de corb de pe un acoperiș din Boston. Totul este filmat, totul este la vedere, am spune noi.

Strachina de cuvinte

Viaţa monahală nu se deosebeşte esenţial de viaţa de familie.

În copilărie, mergeam mult pe la mănăstiri. Duhul de liniştire monahal, asceza, slujbele de toată noaptea, glasul lin al marilor duhovnici îmi dădeau un fior de dincolo de veac, o pace adâncă, o fascinaţie vie.

Litaniile liturgice, sfintele moaşte, cântările de la strană, icoanele bizantine, toate acestea mi-au arătat adevărata esenţă a monahismului, cea de misiune liturgică şi ascetică a oamenilor rupţi de lume pentru a fi mai aproape de oameni... şi de Dumnezeu.

Lecția Cuvioasei Parascheva

An de an, mii și mii de oameni o întâlnesc, unii cu probleme grave, alții veniți cu treburi la Iași, studenți credincioși, oameni cu procese grele, bolnavi incurabili, așa încât rândul format la trupul ei sfânt nu se sfârșește niciodată.
La cumpenele anilor, atunci când se apropie sesiunile de iarnă ori vară, rândul devine de-a dreptul impresionant, arătând cum devin oamenii dependenți de har și de cer mai ales în perioade de examen ale vieții lor.

Complexul fiului risipitor

Prima oară când am părăsit ţara aveam 16 ani şi mergeam spre Franţa, via Ungaria. Când am văzut stepele nesfârşite ale Panoniei, imediat după controlul vizelor, am început cu lacrimi în ochi să recit în minte Luceafărul. Ţara mea mi-a părut atunci – şi nu numai - nu numai un teritoriu, ci o inimă imensă care bate în ritmul vieţii lui Dumnezeu. Mii de imagini se amestecau în mintea mea – istorie, religie, cultură, peisaje, oameni, cuvinte, literatură, biserici. Atunci am realizat că nu poţi valoriza ceva sau pe cineva decât atunci când eşti aproape să-l pierzi.

Preoţia în teologia Sfântul Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur este cel mai mare predicator al Bisericii lui Hristos şi dascălul pocăinţei, culme a teologiei şi creator al Anaforalei liturgice care a primit apoi numele lui, izvor al exegezei biblice şi începător al oratoriei creştine.

Viaţa