Eşti aici

Blogul lui Ioan

Diabolos = dezbinătorul

De la început țin să fac o precizare. Diavolul nu doarme, nu mănâncă, postește de la facerea lumii, nu uită, nu obosește, nu ia concediu, nu iese la pensie, nu se îmbolnăvește și nu moare. Și are o singură preocupare: să abată și să înstrăineze pe oameni de la facerea binelui și de la mântuire. Este teologul perfect, în răutatea lui, știind pe de rost cărțile sfinte, pe care nu le urmează.

Fiara din televizor

Românul are un hobby. Privitul la televizor. Sportul și mișcarea nu mai sunt practicate, ci doar privite pe sticlă, alpinismul se poate face de pe canapea, pelerinajul la mănăstiri se realizează fără să miști un deget, poate doar cel de pe telecomandă, îi auzim și îi vedem pe cei dragi de la mii de kilometri distanță prin internet. Totul s-a concentrat pe sticlă. Până aici nimic nou. Dar atunci când televizorul se transformă într-o fiară flămândă de răpit viața și veșnicia oamenilor care se declară creștin ortodocși, cineva trebuie să spună ceva.

Așteptând viitura

De ceva vreme, apa a devenit stihia dezastrului pentru români. Ne amintim cu durere de inundațiile catastrofale din ultimii ani, când șuvoaiele au măturat totul în cale, prăbușind case, luând vieți și distrugând totul în cale. Vara aceasta nu face excepție. Inundații catastrofale la Dorohoi, multe vieți pământești pierdute și din nou reacția întârziată, previzibilă, vizibil afectată dar nu mai puțin inutilă a autorităților.

Vedetă și văzător (22 iulie 2010)

De vedete am auzit. Copiii, tinerii, chiar și bătrânii sunt înnebuniți de „staruri“, adică acele persoane frumoase de la televizor care vorbesc la nesfârșit în vreo telenovelă siropoasă, își arată trupul pe la evenimete mondene, își dau cu părerea despre orice, de obicei stupid.

Universul ca un spital de copii

Dumnezeu este infinit, atotputernic și atotprezent, veșnic în iubirea Lui, întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. El a creat lumea din nimic pentru iubirea cu care ne-a iubit mai înainte de întemeierea veacurilor. Și mai mult decât atât: El a trimis pe Fiul Său cel veșnic și Unul Născut pentru a muri și a învia pentru noi, și pentru a ne ridica în slava Lui nemuritoare, pentru veșncie.

Tonomatul iubirii și al morții

Unul dintre simptomele fundamentale ale vieții post-moderne este automatizarea ființei umane.

Curăția și scutecele de bebeluș (12 aug 2010)

Într-una din seri, mă aflam acasă, într-o hărmăială de nedescris cauzată de copiii mei care descoperiseră un nou joc de urlat și schimbam un pampers. Și în timpul acestei operații migăloase, mi-a trecut prin gând, nu cumva pentru un preot este un sacrilegiu să schimbi scutece la copii, să te murdărești pe mâini și sub unghii, tu, care binecuvintezi Cinstitele Daruri, care îți pui mâinile peste cei bolnavi: „Pe bolnavi mâinile veți pune și bine le va fi“ (Marcu 16, 18).

Sfințenia și jertfa pentru zeul pîntece

Sfințenia este printre noi. Nu este greu de găsit. De la zîmbetul unui copil pînă la privirea înțeleaptă a unui bătrîn, e mereu printre noi, cu neputință de inventariat, de localizat sau de pus în vitrină. Numai o de am avea ochi să o vedem. Căci sfințenia nu poate fi văzută decît de un ochi curat și sfînt. Și mai este ceva. Sfințenia nu e ostentativă, nu cere să fie observată, cinstită, aclamată. E acolo. Și e respirația lui Dumnezeu în oameni.

Sfânta Cuvioasă Parascheva - oglinda sfântă a lui Dumnezeu pentru oameni (2010)

Troparele care alcătuiesc cele două canoane de cântări de la Utrenie închinate Sfintei Cuvioase Parascheva analizează doxologic viaţa celei ale cărei moaşte se află în Catedrala mitropolitană din Iaşi, insistând asupra virtuţilor ei, dar şi stăruind în rugăciune către Cuvioasa pentru mângâierea credincioşilor. Aşa încât aceste tropare sunt deopotrivă tratate de teologie aghiologică şi rugăciuni de cerere, de mulţumire şi de cinstire a sfintei.

Vine sfârșitul lumii ?! (scris în 8 septembrie 2010)

Nu știu alții cum sunt, dar eu am impresia că vine sfârșitul lumii. Criza economică globală se accentuează pe zi ce trece, hotărârile disperate ale guvernanților împing tot mai departe limita absurdului, noianul de suferință din lume devine din ce în ce mai vizibil și dureros, valorile adevărate pier, lumea e din ce în ce mai obsedată de trup, de plăcere și de vanitate, aproape nimeni nu mai citește, în schimb tabloidele tv și canalele de scandal ieftin sunt savurate in corpore, lumea e dezorientată, vocală, panicată...

Pagini