Eşti aici

Blogul lui Ioan

Pruncia eternității

Crăciunul este praznicul maternității dumnezeiești a Fecioarei Maria. O dată cu ea, întreaga Biserică Îl leagănă pe Pruncul dumnezeiesc și îl îmbrățișează cu iubire de mamă. În brațele ei iubitoare stă Domnul timpului și al eternității, Lumina și sensul veacurilor. Omul trecător îl leagănă lin pe Dumnezeu.

Puneţi mâna pe Dumnezeu!

Mântuitorul Hristos, după ce sfinţeşte toate apele cele de sub cer prin intrarea Sa, ca Dumnezeu şi Om în apele Iordanului, merge la propovăduirea Evangheliei. Predicarea nemuririi este scopul Său principal. Oamenii pentru a trăi viaţa veşnică, trebuie să fie educaţi să înţeleagă şi să primească Lumina şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că sunt zidiţi de El liberi. Educaţia este măsura libertăţii, pentru că ea înfiinţează persoana umană, o plămădeşte ca izvor de decizie şi centru al simţirii spirituale.

Ioan Botezătorul şi debaraua raiului

Există un pasaj din Evanghelie care de multe ori mi-a părut năucitor, ba mai bine zis greu de digerat. Este vorba despre un dialog dintre Mântuuitorul Hristos şi ucenicii Săi care vorbeşte despre Sfântul Ioan Botezătorul.

„Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan:

Ierarhul Epifanie şi maiestatea harului

A murit Înaltul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei. Pentru că l-am cunoscut bine, îmi permit să scriu câteva rânduri despre Înaltpreasfinţia Sa.

Îl cunosc practic dintotdeauna. Atunci când am devenit conştient de propria-mi existenţă, el ea acolo, aproape de familia mea, călăuzindu-ne paşii, stareţ la Mănăstirea Neamţ şi director al Seminarului de aici. Tata era profesor acolo de muzică psaltică, aşa că a avut enorm de mult de învăţat de la el. Mai apoi, l-am văzut mereu, întâi la Constanţa, iar apoi la Buzău.

Moartea mall-urilor şi spiritul de catedrală

Citeam deunăzi despre un fenomen simptomatic în America: moartea mall-urilor. Acum 50 de ani, mall-ul era tot ceea ce putea visa un american de rând: toate magazinele strânse într-un singur loc, un conglomerat strălucitor şi modern în care totul este accesibil (nu neapărat ca preţ, a se vedea mulţimile obeze care se bat la propriu în sezonul reducerilor).

Pruncii Betleemului şi pruncii Sodomei

După Crăciun, toată creştinătatea evocă terifiată Măcelărirea copiilor de către Irod. O crimă ale cărei proporţii nu poate fi evaluată niciodată. Unii încearcă să atenueze oroarea spunând că nu au fost 14 000 de prunci, ci doar câteva sute bune, ca şi cum uciderea unui prunc sau mai multor mii nu este din acelaşi registru al iadului.

În Occident mai ales, uciderea pruncilor este motiv de reflecţie, de valorizare a vieţii şi de gândire mai adâncă asupra adevăratelor priorităţi ale umanităţii. La noi parcă trece prea uşor aces episod al istoriei fugare a lui Dumnezeu pe pământ.

Cutremurul devastator şi întoarcerea la Dumnezeu

La cinci ani după cutremurul devastator din Haiti, religia rămâne inima poporului Haitian. Sinistrul eveniment a ucis 300 000 de oameni, iar milioane au rămas fără locuinţă. După 3 ani, supravieţuitorii însă se confruntă cu probleme grave, încercând să-şi reconstruiască casele şi viaţa. Ceea ce este fascinant este faptul că o tragedie ca aceasta a întors la Dumnezeu mulţimi mari de oameni.

Religia a devenit centrul vieţii zilnice pentru cei mai mulţi dintre haitieni. Durerea atâtor pierderi şi speranţa unui nou început au pavat calea către o înţelegere mai adâncă a credinţei.

Pandemia de lepră

Toţi creştinii ortodocşi au ascultat cu luare aminte minunea săvârşită de Mântuitorul Hristos, vindecând 10 leproşi. O boală cumplită, care macină încet dar sigur şi vizibil întregul trup, strică toată carnea din organism şi infectează chipul omului, ducând la desprinderea mădularelor şi la moarte cumplită. Minunea sfântă a fost că prin puterea dumnezeirii Sale, Hristos nimiceşte boala şi urmările ei, înnoieşte carnea putrezită a sărmanilor oameni, înlocuieşte părţile desprinse de pe trup, întemeiază o nouă rânduială, sănătoasă, trupurilor condamnate la durerea morţii.

Arheologia minunilor

Numai părinţii sunt în stare să simtă bucuria infinită care li se revarsă din suflete atunci când îşi ţin în braţe viaţa născută din iubirea lor. Toată viaţa pruncului este o minune inaugurală, de o forţă întemeietoare de frumuseţe care nu mai există pe pământ. Prima privire, zâmbetul pruncului la sânul mamei, gânguritul plin de înţelesuri de taină, mersul de-a buşilea, primul cuvânt, jucăriile, primul om de zăpadă, toate acestea sunt miezuri de lumină ale vieţii care scapă oricărei rostiri omeneşti. Părinţii ştiu de ce...

„Sfânta Sofia” şi „Războiul Stelelor”

Cultura este chintesenţa valorilor esenţiale ale umanităţii şi ea este o realitate diversă şi complexă, cu neputinţă de nivelat sau de uniformizat de dragul puterii sau al supunerii.

Diversitatea însă nu trebuie să devină temei pentru sfărâmarea identităţii persoanelor umane unice în univers, cum din păcate se întâmplă în occident. Diversitatea a devenit aici un diversionism atroce, în care se pierd milioane de vieţi veşnice ce dragul corectitudinii politice.

Pagini