Eşti aici

Blogul lui Ioan

Sfânta Liturghie de pe stup

Când eram copil de grădiniţă, aveam vreo patru ani, soră-mea şase, în vacanţa de vară ne sculam târziu, pe la 9-10 şi mâncam pâine cu unt şi cu miere şi lapte cu cacao făcute de mama. Duminica eram totdeauna, de la doi ani şi ceva în altar, alături de tatăl meu, preot, care îmi dădea să desenez pe nişte hârtii de pomelnice. Făceam nişte sfinţi cam monstruoşi dar întotdeauna veseli şi cu gura până la urechi (ca mine).

Adevărul despre IPS Teodosie

Din start vreau să precizez că în acest articol nu voi comenta în niciun fel acuzaţiile recente care i-au fost aduse Înaltpreasfinţitului Teodosie de o instituţie a statului. Acuzaţia nu e vinovăţie.
Însă, în faţa avalanşei de mizerie, de calomnii ruşinoase şi de ură viscerală, care s-a revărsat pe internet împotriva sa, nu pot să mă spăl pe mâini, nici să pretind că totul e bine, căci toate aceste mizerii smintesc în mod absolut pe românii ortodocşi, şi aşa îndoielnici şi asediaţi din toate părţile de campanii împotriva clerului şi a Bisericii.

Planeta cu handicap

În prima zi paralizează traficul de milioanele de maşini. Benzinăriile au pompe electrice, supermarketurile au uşi şi case de marcat electrice, aşa că nebunia începe. A doua zi magazinele sunt incendiate, prădate şi distruse de hoardele de înfometaţi. A treia zi apar deja primele crime pentru dobândirea hranei şi formarea de găşti care distrug tot. Într-o săptămână umanitatea asta poleită cu idei şi gânduri frumoase cade în canibalism. Şi de aici tot să te ţii.

Dumnezeu – Lumina plânsă a lumii

Încă de la începutul istoriei, omul căzut din rai încearcă să-L omoare pe Dumnezeu. De la cădere, prezenţa lui Dumnezeu era o rană cu neputinţă de suportat pentru omul viclean şi ucigaş. Era o amintire plină de durere şi de revoltă a raiului pierdut, era sfâşierea lăuntrică a omului când îşi aducea aminte că a fost frumos şi bun, era scrâşnetul de dinţi la memoria pierdută a îmbrăţişării părinteşti, atunci când Adam stătea pe pieptul Tatălui şi asculta bătăile inimii lui Dumnezeu.

Ce este preoţia?

Nu ştiu. Dar pot să spun ceea ce cred eu că e preoţia, atâta cât am aflat de la Părinţii cei sfinţi şi din adierea de lumină a Duhului Sfânt peste cei nevrednici.
Preoţia e Taina izvorâtă de Cer, prezentă şi lucrătoare toată în Hristos, Unicul Preot desăvârşit, Arhiereul răstignit pentru lume, şi de ea se ţin, ca de un fir de sfoară peste neant, oamenii aleşi de El, nevrednici de a-I purta cuvintele în vocea lor şi Trupul cel preacurat în mâinile lor.

Cancerul Europei

Nu mai e un secret pentru nimeni că Europa, aşa cum e ea azi, e un organism năpădit de cancer, băgat la radiaţii, îndopat cu chimioterapie, injectat cu morfină, fardat strident, dar cu multiple metastaze.
După ororile de la Paris şi Nisa, toată lumea s-a grăbit să condamne islamismul radical din Franţa şi Belgia. S-au scris milioane de pagini de lamentaţie, mânie proletară, păreri strategice, strigăte revanşarde, analize sterpe etc. Ceva însă este fundamental greşit în percepţia publică a acestor groaznice atentate la viaţa oamenilor.

Salata de vinete sau de ce românii câştigă de 10 ori mai puţin decât europenii

Am visat azi noapte o oală plină ochi, de dădea pe dinafară, de salată de vinete, făcută de mama, ca pe vremea copilăriei, când veneam juliţi în genunchi, cu hainele sfâşiate de la joacă, şi înfulecam nişte mâncări ce aveau un gust vecin cu cerul, sau aşa credeam eu că are gust cerul pe atunci.

Naşul lui Dumnezeu şi prietenul Mirelui

Astăzi prăznuim Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Câteva reflecţii cred că sunt necesare în această aură de har a naşterii lui.

Durerea cumplită a îngerului căzut

Ce suferinţă cumplită pe îngerul cel plin de lumină care a căzut din înălţimea slavei lui Dumnezeu până în cele mai de jos ale fiinţei, vecine cu nefiinţa! Mai întâi spune că a fost neglijat, umilit în Împărăţia lui Dumnezeu, că a suferit şi a fost intimidat în ceata îngerilor lui Dumnezeu. Mai apoi spune că nu a avut aceleaşi şanse cu ceilalţi şi că ascultarea de Creator era ceva înjositor, lipsit de libertate şi înrobitor.

Umanitatea – un neam de hiene omorâtoare de Dumnezeu

De cate ori trece Prohodul Domnului peste noi, ca un noian devastator, ca un tsunami de durere, o idee mi se sapă în minte ca-ntr-un mormânt: cum este posibil, cum am putut să facem aşa ceva? Cât de cretin şi de blestemat să fii să omori pe Dumnezeu? Cât de orb şi de nemernic să fii? Cum să ucizi pe Cel care ţi-a dat viaţă? Cum să umpli de răni pe Cel ce te vindecă? Cum să biciuieşti pe Cel ce te mângîie? Cum să pui coroană de spini Celui ce te-a încoronat împărat al făpturii? Cum să străpungi mâinile care te-au zidit? Cum să reduci la tăcere pe cel ce te-a învăţat să vorbeşti?

Pagini