Eşti aici

Blogul lui Ioan

Suntem marea iubire a lui Dumnezeu şi Îl vom pierde pentru totdeauna

Vorbim astăzi despre un subiect evitat de obicei de către manualele standard de teologie. Chiar şi Sfinţii Părinţi sunt uneori evazivi când vorbesc despre tribunalul suprem, alţii devin brusc poetici, iar alţii acoperă tema cu un veşmânt luminos de metafore doxologice.

Cea mai mare prăpastie a lumii

În Sfânta şi Marea Miercuri, Biserica ne pune înainte pilda femeii desfrânate, care s-a curăţit prin lacrimi şi har de lepra păcatelor ei.

Blestemul Dumnezeului ucis de cei pe care i-a iubit

Astăzi rostind Sfânta Evanghelie de la Denia de Luni din Săptămâna Pătimirilor Domnului am mai înţeles câteva lucruri cu smochinul cel neroditor. Secretul e să te smereşti înaintea Evangheliei vieţii, să pătrunzi adânc în fântâna inimii tale şi să scoţi o ciutură cu lacrimi, în care se odihneşte un mărgăritar al cuvintelor lui Dumnezeu.

Cele mai cumplite suferinţe ale diavolului

Într-adevăr lumea merge de bunăvoie spre iad. Coada imensă de la poarta iadului în care intră cu inconştienţă animalică o mare mulţime de oameni în fiecare clipă poate fi egalată doar de cozile interminabile de la reducerile din mall-uri şi de la noua versiune de IPhone. Internetul duduie de pornografie, violenţă, răutate, răzbunare, şi toate se impregnează în minţile tot mai hipertrofiate ale oamenilor şi în inimile lor micşorate de ură şi de pofte. Tehnologia care duce spre iad îşi face datoria.

Şpaga la rai

Şpaga există de la întemeierea lumii. Mai întâi să vedem ceea ce este ea, ca şi cum ar fi cineva pe pământ care să nu ştie ce înseamnă. Totuşi, şpaga este o valoare pe care o dai pentru a ajunge nemeritat într-un loc, funcţie, timp. E contravaloarea unui furt ideologic, o axiologie strâmbă, în care proştii ajung şefi şi îi duc la pierzare pe toţi.

Războiul cretinismului asupra creştinismului

Europa a fost, cu bune şi cu rele, de aproape două mii de ani, leagănul creştinismului. Chiar dacă religia Învierii s-a născut în Israel, avântul misionar al Apostolilor a creştinat Europa, a sfinţit-o cu sânge de martir şi a rânduit-o Împărăţiei.

10 valori ale orei de religie pe care un copil nu le găseşte nicăieri altundeva

Am auzit un moderator radio că îndeamnă părinţii să nu îşi dea copiii la ora de religie. Nu ţin să polemizez cu el. Vin doar cu 10 motive pentru care îndemn părinţii să îşi dea copiii la ora de religie. Sunt 10 valori pe care copiii nu le mai găsesc nicăieri altundeva în sistemul de educaţie decât la ora de religie.

Liturghia puiului de om care sălta în pântece pentru Dumnezeu

Astăzi este soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Două milioane de români se cinstesc, se gratulează, Facebook-ul geme de urări şi de flori, prieteni care n-ar veni nici la mormântarea ta, admonestaţi de computer îţi urează te miri ce, câte în lună şi în stele. În lume sute de milioane de oameni sunt Juan, John, Jean, Ivan, Johann, Iuan etc.

Despre Crăciun sau despre simptomele prezenţei Duhului Sfânt în femei

Femeile sunt creaturi foarte complicate, în care totul poate fi insinuat, conotat, sugerat. Cuvintele însele nu mai înseamnă nimic în focul înţelesurilor gestuale, ambianţa dărâmă esenţialul, sensul însuşi al vieţii are gradaţii ca termometrul ăla în formă de raţă cu care mă jucam eu în cadă când eram mic.
Ei bine, femeile niciodată nu îşi odihnesc mintea. Era şi o poantă pe Facebook cu femeile care au în cap un nod uriaş de fire care se interconectează.

Pupătorii de moaşte şi ucigaşii de mamă

Dumnezeu dă viaţă. Înfloreşte, gângureşte în prunci, înverzeşte pomii, mângâie merele în soare, înseninează cerul, se joacă cu gâzele, plouă cu lacrimi de viaţă peste câmpurile însetate, priveghează la nesomnul gravidelor, aşteaptă sfielnic rodirea înmiresmată de viaţă, hrăneşte puii de corb, suflă alene asupra mugurilor speriaţi căldura Duhului Sfânt. Dumnezeu îşi dă Fiul să moară pentru viaţa lumii, stăruie în încleştarea morţii şi o sfărâmă cu puterea iubirii Sale infinite. Dumnezeu este Viaţa.

Pagini