Eşti aici

Jurnale

Născătoarea de lacrimi - meditaţie în Sfânta şi Marea Miercuri

Denia din Sfânta şi Marea Miercuri, săvârşită în Biserici marţi seara, vorbeşte despre femeia cea desfrânată care a venit şi a turnat un vas de alabastru plin cu mir pe capul Mântuitorului, a căzut la picioarele lui şi le-a sărutat, stergându-le cu părul capului ei şi ungându-le cu mir. Un gest care stârneşte perplexităţi, de o tăcere absolută, întreruptă doar de suspinurile cele din adânc ale femeii.

Afară din cămara de nuntă a lui Hristos - meditaţie în Sfânta şi Marea Marţi

Sfânta şi Marea Marţi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos (Denia de Luni seara) vorbeşte despre fecioarele care aşteptau venirea Mirelui.

Este un fragment de Scriptură care ne arată nouă starea noastră de înstrăinare de har şi modele de urmat pentru a intra împreună cu Hristos pe calea Pătimirilor Sale mântuitoare.

Smochinul şi taina morţii – meditaţie în Sfânta şi Marea Luni

Denia din Sfânta şi Marea Luni din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos se săvârşeşte duminică seara la începutul zilei liturgice. Textele cultice ale acestei Denii gravitează în jurul blestemării smochinului neroditor de către Hristos, aflat pe cale şi flămând de rodirea lumii. Este un gest aparent inexplicabil, de o duritate aparte, străină parcă de blândeţea Celui infinit întru iubire.

Sclavia omului la demon

Acum ceva vreme lumea întreagă se mobiliza împotriva vânzării sclavilor în Europa şi America. După milenii de confort psihologic, nesimţire valorică şi obişnuinţă motivată mincinos prin tot felul de teorii rasiste, umanitatea occidentală a aflat că oamenii cu pielea neagră sunt la fel de oameni ca toţi ceilalţi.

Zeiţa diversităţii şi templul ei

n secolul trecut ne-a fost băgată în urechi până la refuz magia diversităţii. Un veac în care sute de milioane de oameni au fost ucişi de războaie, regimuri criminale şi avorturi a înălţat un templu universal acestei deităţi sincretiste: zeiţa diversităţii. Această zeiţă, cu soclul format din tot aurul pământului (un element chimic ca oricare altul) îşi celebrează orgiile ideatice de dragul libertăţii: mai pe şleau orice om are dreptul şi libertatea să creadă ce vrea, să facă ce vrea şi să gândească ce vrea. De aici o necesară diversitate de opinii, stiluri de viaţă, religii et caetera.

Pământul – pântece roditor de Dumnezeu

De multe ori m-am gândit la consistenţa ontologică a pământului. Materie diversă, unde nimic nu se pierde, totul se transformă. Un uriaş conglomerat de ţărână, în care se amestecă morţii cu viii, regnul vegetal cu cel animal etc. Pământul acesta negru care se transformă în noroi după ploaie a fost odată amforă plină cu vin, trup de om, ochi de prunc privind uimiţi lumea, snop de grâne coapte de razele soarelui.

Cine e maimuţa din faţa televizorului?

De cele mai multe ori cădem sfârşiţi în faţa televizoarelor după o zi de muncă şi acolo nu prea avem de ales. Ori ne uităm la vreo telenovlă siropoasă şi libidinoasă, ori zapăm haotic şi nu aflăm nimic din nimic, ori bineînţeles, ca nişte cetăţeni responsabili ai mamei pământ, ne uităm la ştiri. Ştirea a devenit un fel de barem axiologic al vredniciei umane, drept pentru care suntem apostrofaţi de cumătra de birou: nu ai văzut ştirea de ieri? Nu eşti bun de nimic.

Ultimul război al lumii

În fiecare an, statisticile mondiale raportează sec încă 100 000 de oameni ucişi pentru credinţa lor în Dumnezeul cel adevărat. Cifrele sunt doar un paravan mort şi insensibil a milioane de tragedii, a 100 000 de suflete lăsate fără trupuri în durere, a unei mucenicii tăcute, a zeci de mii de familii lăsate în suferinţă atroce.

Excursie la abator

Când eram mic, prin clasa a II-a, am mers în excursie cu clasa. Printe obiective, am avut de vizitat şi un abator de pui, mândrie a epocii socialiste. Ceea ce am văzut acolo m-a marcat pentru toată viaţa. O industrie enormă a morţii, unde zecile de mii de cadavre animale sunt scopul suprem, o înşiruire mirobolantă de pui morţi, tăiaţi în bucăţi pentru pofta neostoită a umanoizilor, şi oameni mascaţi, umblând prin aceste lagăre de exterminare, coordonând marele genocid al inocenţei.

Revoluţia Părintelui Justin

A plecat la Domnul Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Ultimul poate din generaţia marilor duhovnici sfinţiţi cu sânge martiric prin temniţele comuniste şi prin rugăciune de multe decenii spre slava lui Dumnezeu.

Pagini