Jurnale

Grecia se află într-un impas financiar masiv, peste 25% dintre oamenii activi fiind în şomaj, iar peste jumătate dintre tineri neavând un loc de muncă. Criza se resimte în toate sectoarele sociale, de la miile de magazine închise care au dat faliment, până la săracii care se îngrămădesc la o strachină de supă dată de vreo Biserică sau organizaţie umanitară.

În Evanghelia din Duminica a II-a a Postului Mare se vorbeşte despre vindecarea unui paralitic de către Mântuitorul Hristos. Doctorul veacurilor vorbeşte în casă, şi mulţime mare de oameni îl înconjoară din toate părţile, sorbind fiecare cuvând rostit de gura lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ajunge la El din cauza celorlalţi, care-L împresoară ca o menghină umană, plină de sete de cele cereşti.

Într-un articol intitulat „Date despre avorturile din China”, Simon Rabinovitch arată faptul că din 1971 s-au făcut 336 milioane de avorturi, 196 de milioane de sterilizări şi 403 dispozitive intrauterine (IUD) numai în China.

Asta înseamnă că aşa-zişii doctori chinezi omoară circa 7 milioane de copii pe an, deşi numărul este mult mai mare datorită lipsei de catalogare din zonele rurale.

Dumnezeu este Iubirea infinită şi veşnic personală, care a creat lumea din nimic şi din iubire şi păstrează această iubire pentru totdeauna, exprimând-o şi făcând-o să rodească în adâncul fiecărei inimi omeneşti care ascultă bucuria firii.

După fiecare tragedie mai semnificativă din istoria umanităţii, societatea intră într-un cerc de revoltă şi de ură, condamnând cauzele catastrofei în mod superficial, după numărul deceselor.

Voiam să scriu câteva rânduri despre patologia iubirii. La prima vedere afirmaţia de mai sus este un truism pur. Cum, noi am fost învăţaţi că iubirea este izvorul fericirii, ferment al bucuriei, cauză a marilor realizări de sine ale umanităţii, motorul care împinge viaţa şi o împiedică să se scufunde în neant, pricina culturii umane şi strigătul uriaş de protest adresat morţii.

Asistăm de ceva vreme la un atac concertat, bine plătit şi sistematic asupra preoţilor ortodocşi. Nimic de alte confesiuni. Orice buletin de ştiri din media e musai să conţină ceva de scandal, vreun popă beat, vreo bazaconie, corupţie probabilă, clopot furat, ceva acuzaţii isterice însă fără fond, orice numai să dea senzaţia unei grave erori sistemice în ceea ce priveşte preoţimea.

Ofensiva mexicană împotriva cultului „Sfintei Morţi” (Santa Muerte) a devenit globală. Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, Cardinalul Gianfranco Ravasi, a condamnat cultul skeletonului ca fiind „sinistru şi infernal” şi a chemat Biserica şi societatea să lupte împotriva unei asemenea abominaţii.

Cardinalul explică faptul că devoţiunea către Santa Muerte este celebrarea devastării şi a iadului. Observând dezvoltarea alarmantă a acestei secte sinistre pe graniţa mexicano-americană, cardinalul a condamnat formele extreme de religiozitate maladivă ale acesteia.

Hristos îl iubeşte pe Lazăr, pe Marta şi pe Maria. Şi totuşi, în vederea Sa care cuprinde veacurile, întârzie să vină la căpătâiul prietenului Său bolnav grav. Aşteaptă ca boala să-şi facă efectul, deşi îl doare durerea de moarte a lui Lazăr. Simte dumnezeieşte cum prietenul său se sfârşeşte, ascultă din ceruri suspinele sale, vede cum sufletul lui se înalţă către cer. Ştie totul despre Lazăr aşa cum ştie totul despre noi. Fiecare şoaptă, fiecare zbor de gând, fiecare suspin, fiecare lacrimă, fiecare moarte şi fiecare viaţă.

fapt un fapt istoric înveşnicit în inima lui Dumnezeu, care se revarsă în fiecare diviziune a timpului, ca un preaplin de fiinţă peste moartea acestei lumi.