Jurnale

A murit Părintele Mosor. Când nepotul meu mi-a scris pe Messenger, eram chiar la ultimul Amin al Dumnezeieştii Liturghii. O criză de ulcer mi-a izbucnit din nimic şi o gheară de foc mi s-a încleştat pe epigastru. A murit cel mai mare preot din generaţia lui.

Există mii de motive dar eu spun doar 9
1. Pentru că Dumnezeu a lăsat iubirea dintre bărbat şi femeie să fie născătoare de viaţă, iar familia este fundamentul umanităţii întregi
2. Pentru că sexualitatea aberantă spurcă pe om, îl transformă într-un organ sexual şi-l condamnă la foc interior şi la iad.
3. Pentru că nu vreau să fiu obligat (ca-n Suedia şi Danemarca) ca preot să oficiez „urâciunea pustiirii” în Biserică, care este Mireasa lui Hristos.

A murit Sorina Munteanu. Era, pe vremea când eram şi eu acolo la Iaşi, corector şi apoi redactor la Editura Trinitas (apoi Doxologia) a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (2002-2010). Îngropată în sute de cărţi, manuscrise şi dosare, Sorina scotea la lumină cuvintele, atât din cărţile tipărite la editură, cât şi la revistele “Candela Moldovei” şi “Teologie şi Viaţă”, unde eram redactor. Timp de opt ani, zi de zi, am văzut-o şi cunoscut-o îndeaproape.
Mai apoi, eu am devenit redactor şef la Portalul Doxologia şi am văzut-o mai rar. Iar acum am auzit că a trecut în lumea celor vii.

Forţat de ploaia torenţială de afară să rămân indoors, să facem niţică geo-strategie spirituală. Oare care este capitala lumii? Unde se însumează, se cheamă şi se nutresc valorile umanităţii? De unde va pleca şi unde priveşte Dumnezeu atunci când va judeca neamul omenesc?

Frumoasa Oana Andone ne spune senil că Irlanda a legalizat avorturile pruncilor nemuritori, iar imediat după această ştire ne arată o căţeluşă care a născut în aeroport opt căţeluşi. Este definiţia totală a postului animalic care încurajează uciderea în rândul umanoizilor.

Vorbim astăzi despre un subiect evitat de obicei de către manualele standard de teologie. Chiar şi Sfinţii Părinţi sunt uneori evazivi când vorbesc despre tribunalul suprem, alţii devin brusc poetici, iar alţii acoperă tema cu un veşmânt luminos de metafore doxologice.

În Sfânta şi Marea Miercuri, Biserica ne pune înainte pilda femeii desfrânate, care s-a curăţit prin lacrimi şi har de lepra păcatelor ei.

Astăzi rostind Sfânta Evanghelie de la Denia de Luni din Săptămâna Pătimirilor Domnului am mai înţeles câteva lucruri cu smochinul cel neroditor. Secretul e să te smereşti înaintea Evangheliei vieţii, să pătrunzi adânc în fântâna inimii tale şi să scoţi o ciutură cu lacrimi, în care se odihneşte un mărgăritar al cuvintelor lui Dumnezeu.

Într-adevăr lumea merge de bunăvoie spre iad. Coada imensă de la poarta iadului în care intră cu inconştienţă animalică o mare mulţime de oameni în fiecare clipă poate fi egalată doar de cozile interminabile de la reducerile din mall-uri şi de la noua versiune de IPhone. Internetul duduie de pornografie, violenţă, răutate, răzbunare, şi toate se impregnează în minţile tot mai hipertrofiate ale oamenilor şi în inimile lor micşorate de ură şi de pofte. Tehnologia care duce spre iad îşi face datoria.

Şpaga există de la întemeierea lumii. Mai întâi să vedem ceea ce este ea, ca şi cum ar fi cineva pe pământ care să nu ştie ce înseamnă. Totuşi, şpaga este o valoare pe care o dai pentru a ajunge nemeritat într-un loc, funcţie, timp. E contravaloarea unui furt ideologic, o axiologie strâmbă, în care proştii ajung şefi şi îi duc la pierzare pe toţi.