Punerea în mormânt

Gropile din suflet

Toată lumea din România, dar mai ales șoferii de automobile se plâng de gropi în șosele. Cine a fost prin Europa știe cum e acolo. Drumuri ca-n palmă peste tot, asfalt excepțional, mașini curate, autostrăzi. Și nu vorbesc despre Elveția sau Marea Britanie, ci de Ungaria, Cehia, Slovacia, chiar Bulgaria. Ce se întâmplă în țara noastră, de ce reparațiile la drumuri țin atât de puțin, de ce drumurile proaspăt refăcute se ciuruiesc imediat și devin ca după bombardament?

Sfântul Ierarh Nicolae - apărător al credinței și ajutător al credincioșilor

Sfântul Ierarh Nicolae, Arhepiscop de Mira Liciei, este unul dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii lui Hristos, fiind venerat pretutindeni. Mii de Biserici sunt construite în numele lui, milioane de oameni poartă numele marelui ierarh, și multe categorii sociale sau profesionale îl au ca protector.

Ce purtăm în cap iarna asta?

A venit iarna și frigul pătrunzător. Trebuie schimbate hainele, sandalele sunt generatoare de degerături, flanelele ițesc capul (?!) din dulapuri, cojoacele ies din hibernare, cizmele se pregătesc de confruntarea cu zăpada. Omul începe să ardă gazul sau lemnele pentru a scăpa cu viață din oceanul alb.

Ușurătatea ca surogat al ființei

Faptul că am devenit o masă amorfă prelucrată de câțiva regizori-păpușari este semnul că adevăratele valori, tihna bunului simț, liniștea citirii dintr-o carte întemeietoare, zâmbetul netrecător de la întâlnirea celor dragi, șoaptele pline de lumină ale lui Dumnezeu în suflet, prezența lină și stăruitoare a îngerului păzitor, ritmul liturgic al sărbătorilor, toate acestea încep să se stingă în oamenii noului veac.

Pandemia răului

Unul dintre cele mai mari rele ale omenirii este contagiunea răului de la om la om. În vreme ce binele este personal și țintit anume, răul este pandemic, trece de la gură la inimă, învăluie sufletele în întuneric, deschide izvoare de imitație malefică, tăvălește în beznă valorile, se transformă în demaraj absurd spre neființă.

Camera ascunsă din suflet

Astăzi orice eveniment e surprins imediat de un telefon mobil, de o cameră de supraveghere atârnată undeva, acolo. Toate locurile din lume au devenit locuri ușor de urmărit, poți vedea pana din pălăria babei de pe Turnul Eiffel cu Google Earth, te poți plimba virtual pe strada ta cu vedere din satelit, poți urmări creșterea cu fiecare clipă a unor pui de corb de pe un acoperiș din Boston. Totul este filmat, totul este la vedere, am spune noi.

Spune-mi cum aș putea trăi fără tine...

Într-una din zile, trebăluind prin casă, am auzit la radio o melodie de-a lui Michael Bolton “Tell me how am I suppose to live without you“ (Spune-mi cum aș putea să trăiesc fără tine). Cu un melos dramatic, cântată patetic, plângător, aproape disperat de către artist, melodia aceasta a marcat iubirile multor oameni. De fapt nu este o melodie de dragoste, ci una de durere a despărțirii, de plângere după ființa iubită “Spune-mi cum aș putea să trăiesc fără tine / Acum, că te iubesc de-atâta timp/ Cum aș putea să continui/ Acum când toate cele pentru care am trăit au murit“.

Semnificația teologică a Întâmpinării Domnului

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este de o deosebită importanță pentru conturarea unei teologii a timpului hristologic în Biserică. Arheologia acestei sărbători poate fi datată încă din veacul al patrulea după Hristos, în scrierea pelerinei Egeria .
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este de o deosebită importanță pentru conturarea unei teologii a timpului hristologic în Biserică. Arheologia acestei sărbători poate fi datată încă din veacul al patrulea după Hristos, în scrierea pelerinei Egeria .

Taina sărăciei

Săracul este mai aproape de cer pentru că nu are nimic pe pământ, se poate desprinde mai ușor de cele pământești care oricum nu-i aparțin, și poate descoperi valorile cerești ale umanității și puterea omului de-a se înălța prin iubire către Cel ce bogat fiind a sărăcit pentru noi.

Tristețea cea amară a bogaților

Omul tinde ontologic să se desprindă de cele pământești și să semene cu Dumnezeu.
Încă de la creație, Dumnezeu l-a făcut pe om „după chipul Său“, și i-a dăruit ca vocație supremă, progresivă în timp, asemănarea cu El. Omul deci tinde ontologic să se desprindă de cele pământești și să semene cu Dumnezeu. De aceea a inventat atâtea lucruri, de aceea își dă viața pentru iubire, sentiment care l-ar face pe un măgar să moară de râs, de aceea își concentrează toată energia sa enormă pentru a striga: nu vreau să mor.

Pagini