Eşti aici

Războiul cretinismului asupra creştinismului

Europa a fost, cu bune şi cu rele, de aproape două mii de ani, leagănul creştinismului. Chiar dacă religia Învierii s-a născut în Israel, avântul misionar al Apostolilor a creştinat Europa, a sfinţit-o cu sânge de martir şi a rânduit-o Împărăţiei.
Nu vorbim aici de războaiele uriaşe şi atroce ale Europei, de aberaţiile criminale în numele religiei, de uciderile cu iz naţionalist sau globalist, de universalisme inchizitoriale şi de provincialisme exclusive. Vorbim de faptul că Europa, aşa dezbinată cum e ea, e tărâmul catedralelor, împărăţia mănăstirilor, regnul Crucii lui Hristos. Toate aglomerările umane, urbane sau rurale, sunt străjuite de o biserică în mijlocul fiecărei localităţi, ca stindard şi stigmat al iubirii lui Dumnezeu. Indiferent de nivelul de civilitate, europeanul aparţine unui areal tradiţional în care Crăciunul şi Paştile sunt cei doi plămâni ai temporalităţii sale festale.
Rezonanţa creştinismului ca trăire a lui Hristos în Europa se întinde asupra tuturor etajelor umanităţii care o asumă: dreptul este creştin, lucrarea socială, achiziţiile, comunicarea, ministeriatul, guvernarea, sistemul ierarhic însuşi al comunităţii, toate sunt realităţi grefate pe şi pecetluite definitiv de Crucea lui Hristos. Concepţia noastră despre bine şi rău e orientată total spre Cruce şi izvorăşte din ea. Un European nu va putea niciodată să privească cu satisfacţie tortura, chinurile, dezmembrarea, amputarea, uciderea festivă, aşa cum e normal în societăţile de la răsăritul meridional al continentului nostru.
În aceeaşi ordine de idei, respectul şi iubirea faţă de fiinţa umană în general, dar şi faţă de animale, plante, planetă în general, chiar dacă sunt corigente uneori, măcar sunt clamate ca fiind fundamentale.
Mă aflam odată într-un cartier din West End London, unde avusese loc un talcioc oriental sui generis. Pe lângă miile de arabi, pakistanezi, indieni, care vindeau şi cumpărau ceva, orice, am remarcat la finalul talciocului că gunoaiele erau mai înalte de jumătate de metru în piaţa respectivă. Mentalitatea însăşi despre curăţenie şi murdărie e total diferită în arealul european decât în cel oriental, spre exemplu.
Nu fac nicidecum judecăţi de valoare, acuze, discriminări sau rasisme. Susţin până în veac demnitatea unică a fiinţei umane, indiferent de diversitatea ei. Spun doar că felul nostru de a fi în Europa e diferit de al altora.
Concentrând puţin raza privirii, vedem că teologia creştină a Bisericii, deşi afirmă total iubirea neţărmurită pentru toate fiinţele umane, păstrează un set de doctrine ale adevărului în care se poate primi harul mântuitor al lui Dumnezeu. Adevărul nu e deci criteriu de concediere, ci de îmbrăţişare a tuturor în aceeaşi gândire a iubirii care schimbă fiinţa prin har.
Duşmanul de moarte al creştinismului nu e islamul (care reproduce uneori mot a mot învăţături biblice), nu e ateismul, nu e nici măcar consumismul secularist ca idolatrie a materiei şi a trupului.
Islamul e o religie în care disciplina şi ascultarea de Allah sunt obligatorii, în care regulile absorb libertatea ca un burete de mare. Suprematismul, exclusivimul, atrofierea minorităţii, infailibilitatea (sic!) sunt câteva dintre trăsăturile lui. Însă el a fost mereu în coasta Europei, prin imperiile şi hoardele care o atacau în ultimul mileniu şi ceva. Şi totuşi Europa a supravieţuit datorită superiorităţii sistemului ei de gândire.
Ateismul e până la urmă lipsa unui sistem de gândire, sau mai bine zis o mare neputinţă de a simţi iubirea lui Dumnezeu. Grefându-se pe descoperirile ştiinţei, care se schimbă din secol în secol, ateismul e o sclavie a umanităţii în slujba empirismelor de orice fel. E miopia fundamentală de a rata cauza universului, izvorul gândirii omeneşti, taina iubirii ca veşnicie trăită.
Consumismul e aici dintotdeauna, de la pomul oprit şi de la hainele de smochin ale Evei. Impotenţa umanităţii de a privi dincolo de pintenul necesităţii, dincolo de senzaţiile trupului şi de nevoile lui animalice, e rana de moarte a omului de la neascultarea din rai încoace. Mereu, oamenii slabi, adică sclavi, adică fără libertate, au ales bucata de carne în locul bucăţii de har. Asta e de când cerul şi pământul. E felul nostru de a muri înainte de moarte.
Aşadar ce virus cauzează moartea Europei, dezintegrarea ei într-o turmă de ierbivore culturale?
I-aş spune cretinismul ca surogat de ideal, atunci când totul îţi este permis. Vorbeam acum câţiva ani cu un profesor de teologie protestantă olandez, cu oarecare ştaif. În dialogul nostru am adus vorba de niscaiva dogme fundamentale ale creştinismului: Sfânta Treime, Întruparea, Învierea lui Hristos. Şi ceea ce m-a lovit ca un marfar în moalele capului a fost idioţenia senină şi senilă a profesorului care îmi spunea – între două îmbucături de caviar – că nu putem afirma aceste dogme de viaţă şi de moarte, ca să nu ofensăm – vai Doamne! – pe cei ce nu cred în ele. Iubirismul, frica de a nu ofensa pe cineva, debilitatea culturală extremă, autismul religios, şi mai mult decât atât, robia patimilor îl făceau pe profesoraş să anuleze toate adevărurile istoriei şi ale veşniciei de dragul de a nu supăra pe careva. A propos, careva ăştia învaţă de mici că uciderea celor care nu cred ca ei (a creştinilor) e legitimă, necesară şi aduce niscaiva favoruri culinare şi sexuale în “raiul martirilor”.
Aşadar Europa va muri – dacă n-o salvează Dumnezeu printr-o minune – datorită lipsei de creier, şi nu datorită lipsei de vlagă. Aşa s-a întâmplat şi cu Împeriul roman – zis bizantin mult mai târziu – care, deşi înţesat de biserici şi de icoane, a sucombat în sine însuşi datorită lipsei de iubire şi de trăire a Crucii lui Hristos, şi şi-a consumat propria decadenţă morală până s-a autodevorat.

Adaugă comentariu nou

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.