10 valori ale orei de religie pe care un copil nu le găseşte nicăieri altundeva

Am auzit un moderator radio că îndeamnă părinţii să nu îşi dea copiii la ora de religie. Nu ţin să polemizez cu el. Vin doar cu 10 motive pentru care îndemn părinţii să îşi dea copiii la ora de religie. Sunt 10 valori pe care copiii nu le mai găsesc nicăieri altundeva în sistemul de educaţie decât la ora de religie.

1. La ora de religie copilul învaţă să fie BUN. Nicio disciplină din aria curriculară nu învaţă bunătatea. Învăţăm despre trecut (istoria), despre locuri (geografia), să vorbim şi să gândim corect (limba română), să gândim logic şi creativ (matematica, fizica), compoziţia lumii (chimia), însă nimeni niciodată în şcoală nu ne spune cum să fim oameni. Ora de religie este oră de simţire adevărată, de compasiune, oră de iubire, de respect şi de responsabilitate.
2. La ora de religie copilul învaţă că are un TRECUT. Că toate neamurile lui au crezut în Hristos, că strămoşii lui s-au luptat şi au murit pentru ca noi să ne închinăm în sublimele noastre mănăstiri, ca aici să nu fie înălţată semiluna şi şalvarii la uscat. Că ADN-ul nostru spiritual de 2000 de ani ne învaţă că suntem ai lui Hristos, că Îl iubim ca persoane şi ca popor.
3. La ora de religie copilul învaţă ÎNVIEREA. Asta înseamnă că nimeni niciodată nu îl poate omorî definitiv. Ora de religie înseamnă ora în care copilul învaţă că un OM care era şi Dumnezeu a înviat din morţi şi că – în ciuda alegaţiilor unei minorităţi psihotice – 2 miliarde de oameni pe acest pământ cred şi simt Învierea lui Hristos. Ateismul este religia morţii, a evoluţiei spre moarte, a iadului prezent şi a singurătăţii veşnice.
4. La ora de religie copilul învaţă că toţi străbunii lui TRĂIESC. Că au viaţă veşnică, că vieţuiesc împreună cu Dumnezeu, că nu sunt doar nişte hoituri în putrefacţie. Copilul învaţă – alături de primul preot din viaţa lui, mama – că toţi cei care mor sunt vii, că simt şi ne iubesc aşa cum îi iubim noi pe ei. Şi aceasta este cea mai mare mângâiere din univers. Să ştii că tata şi mama te privesc şi te iubesc pentru veşnicie.
5. La ora de religie copilul învaţă MORALITATE. Adică binele şi răul în absolut, nu doar de convenţie umană. Toată umanitatea de la naşterea ei a ştiut că răul va fi pedepsit şi că binele va birui în veşnicie. S-au găsit acuma nişte aberaţii umane să acuze toată umanitatea şi toată istoria de ignoranţă, toată cultura care musteşte de căutarea binelui şi de lupta contra răului. Pentru că Binele este Dumnezeu.
6. La ora de religie, copilul învaţă să AJUTE pe cei sărmani. Milostenia este o trăsătură specifică creştinismului. Orice civilizaţie îşi proteja membrii în defavoarea celor dinafară. Nicio religie din lume înafară de creştinism nu îţi porunceşte să iubeşti pe toţi oamenii şi pe vrăjmaşi. Sistemul social, mila, iertarea, anularea răzbunării, sunt precepte esenţial creştine.
7. La ora de religie copilul înţelege fiinţa SUFERINŢEI. Nimeni niciodată în sistemul de educaţie nu îl va învăţa despre durere, despre pierderea celor dragi, despre moarte, despre singurătate. Nimeni înafara educaţiei religioase nu îl poate smulge pe copil din ghearele suferinţei care musteşte peste tot datorită condiţiei noastre de muritori.
8. La ora de religie, copilul învaţă respingerea VIOLENŢEI. Într-o lume în care filmele sunt pline de criminali, internetul e doldora de violenţă, televiziunea, media în general, sunt setate pe plăcere şi violenţă, copilul pierdut printre pixeli, imită involuntar şi monstruos comportamentele cu care este îndopat în mod malefic. De aici, depresie, emo, derivă, droguri, secte, crimă, sinucidere.
9. La ora de religie copilul învaţă adevăratele VALORI ale umanităţii: familie, Biserică, şcoală. Societatea, radio-ul, televiziunea sunt pline de mizeria globalistă care respinge familia şi o înlocuieşte cu surogate ale perversităţii imorale, respinge Biserica şi o înlocuieşte cu ezoterisme, sincretism, religia consumismului, respinge şcoala şi o înlocuieşte cu surse alternative nocive de informaţie. Ora de religie fundamentează educaţia valorică a copilului.
10. La ora de religie copilul învaţă să IUBEASCĂ. Dansul macabru al societăţii obsedate de tehnologie înlocuieşte iubirea cu monştri asemănători dar izvorâtori de moarte: desfrânare (prin pornografie care e aprox 70% din conţinutul internetului, perversiuni), egoism (ca iubire de sine, mama iadului), consumerism (ca iubire maladivă a trupului) et caetera. La ora de religie, învăţând despre sfinţii care au iubit pe Dumnezeu şi pe semeni mai mult decât orice, copiii noştri, oricât de înverşunaţi sau tentaţi ar fi de moarte, învaţă Iubirea, iar atunci când viaţa, în toată perversitatea ei, îi va lovi, îşi vor aduce aminte de Dumnezeu, de sfinţenie, de credinţă, de viaţă.
Nu mă aştept ca ateii spălaţi pe creier să înţeleagă ceva din toate astea. Rămâneţi la strămoşii voştri, maimuţele, şi imaginaţi-vă că Dumnezeu, Izvorul vieţii şi al iubirii, nu există. Asta până în clipa morţii voastre, când toată viaţa voastră se va vădi un mare NIMIC.