Eşti aici

Pandemia de mizerie de pe sticlă

scris de un prieten, sunt de acord cu el

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie nu-mi place să se urle la mine. Nu-mi place bădărănia, incultura, analfabetismul cu pretenţii, manelismul şi multe altele. O să ziceţi acuma că-s prea afectat. Însă mai citind niţel, veţi vedea dacă am dreptate sau nu.
Astăzi vreau să vă vorbesc despre descărcarea de tâmpenie şi inutilitate numită generic publicitate. E o oficină şi o cocină naţională a nesimţirii şi a cretinismului care manipulează, cu minciuni uriaşe, cu discriminări grosolane, toate de dragul rating-ului şi al marketing-ului. E un fel de Capatos agresiv, care se intinde ca pirul prin iarbă, sau mai bine zis ca o caracatiţă uriaşă peste bietele noastre suflete, şi aşa vlăguite de tonele de nesimţire, de prostie şi de frică de fiecare zi.
Există studii de piaţă care atestă faptul că agresivitatea, manipularea, tonul vocii, atractivitatea cuvintelor, pofta infuzată, sexualitatea sunt tot atâţia catalizatori ai vânzării de produse – Ex.: Sex sells.
Ştim asta, dar când 80 % dintre clipurile publicitare televizate cu voce feminină sunt acaparate dictatorial, ceauşist, sau mai degrabă nord-coreean, de aceeaşi – Doamne! – voce – ca să eufemizez, a unei femei şăgalnice, sclifosite, cu voce prefăcut copilărească, cu nuanţe de sexualitate ieftină, atunci ştim că nu degeaba suntem consideraţi ultimii în Europa. Vocea aceea uşor nazală, subţire şi mlădiată tâmp, domină copios toate clipurile, de la şampon UltraDoux până la tampoane, de la super-market-uri până la bănci mincinoase unde îţi dau banii fără niciun document. Cine se uită la televizor şi are cât de cât ureche muzicală ştie despre oroarea de care vorbesc. E o femeie pe care o auzi mai des decât rudele, mama sau copiii, mai insistentă decât moartea sau pe undeva pe-acolo.
Credeaţi c-am scăpat? Nicidecum. Poporul nostru trebuie să sufere mult mai mult. Îţi faci cafeaua de dimineaţa, cu ochii lipiţi de somn, mănânci un sandwich cu „dă toate” şi deodată universul tău existenţial s-a schimbat pentru totdeauna. E reclama aia despre „mâncărime, usturime şi miros neplăcut”. E fraţilor despre zona intimă, nu contează că efectul vomitiv e mai mare decât al unui hoit aflat în sufragerie, dar trebuie să asculţi mizeria aia, în care toată intimitatea se dezvăluie în cel mai pornografic mod cu putinţă, pentru copii, tineri şi adulţi, deopotrivă.
La această infinită scârboşenie se adaugă Dr. Oana Cuzino care ne sfătuieşte, nu contează că nu avem nevoie, să nu mai punem vată peste absorbant. Şi dă-i şi explică-i într-un mod atât de barbar şi de grouse încât mâncarea ţi-a stat în gât dacă nu cumva s-a întors din stomac în frigider. Asta e civilizaţia fără ruşine, fără intimitate şi fără bun simţ a zilelor noastre, în care cele mai penibile şi scabroase zone ale umanului sunt servite la micul dejun sau cină.
Avalanşa de sexualitate din fiecare clip publicitar nu mai ţine, de la reclamele perverse pentru şampon: „Aprinde-ţi simţurile când faci duş!” trecând prin toate cosmeticalele asezonate cu carne ca la abator şi până la nevinovatele sucuri cu e-uri şi cancerigene normale, de-alea de care gustăm în fiecare zi.
Staţi că n-am terminat. Există un nene atât de ... mă abţin cu greu şi credeţi-mă îmi vin în minte zeci de apelative, hai să spunem vomitiv, care face reclamă la Flanco. Ei, nu e Flanco, e Flaaaancoooo, cu o inflexiune a vocii care alternează între un cerşetor de cea mai joasă speţă şi un cocalar care urlă la tine să-i dai ceasul. Tonul vocii lui din reclamă, care Doamne fereşte, s-a transmis pandemic şi la Altex, Kaufland etc., e un schelălăit visceral de câine turbat, o aberaţie obscenă de urlete cu o dicţie barbară, să-ţi intre bine-n căpăţâna aia de prost că trebuie să cumperi junk de la ei.
Dar vine pe la noi şi un alt oaspete drăguţ, între filme, ştiri şi cretinătăţi cu fotbalişti. E soacra aia psihopată care îl trimite pe unul cu moacă de idiot maladiv să cumpere Bilomag forte, sau ceva de genul. La un moment dat, văzând că ginerele inept a cumpărat altceva, zdrobeşte o ceapă ca-n filmele horror extreme din noua generaţie franceză. Mai e şi Coana Chiva, aia cu prea bun prea ca la ţară care terorizează pe unul obligatoriu cu faţă de looser, prea acru, prea gros.... mă rog, ceva îngrozitor, fără umor şi total violent.
Şi aici ajungem la subiectul meu preferat: umilirea bărbaţilor de către femei într-o societate sfertodoctă, corectă politic şi feministă. Într-o reclamă, o suită de femeiuşti cântă lătăreţ şi fals, cică e o reclamă la bere, că au nevoie de un erou, dar arată doar bărbaţi muţi de beţi, într-o umilire cumplită a acestui gen. De ce nu ar arăta în contra-partidă sutele de femei bete criţă – şi credeţi-mă arată mai urât – ieşind clătinându-se şi eructând din baruri? Apoi e altă reclamă la Fervex în care o femeie schizofrenică îl dă afară pe bărbat din casă, dar apoi îi întredeschide uşa şi-i dă bietului câine răcit şi mucos un Fervex. Ce mizerie, ce incitare la ură, violenţă şi suprematism feminin! Ce-ar fi dacă ar arăta o femeie dată afară din casă, cum ar mai sări hoardele feministe că-i discriminare, că-i incitare, că-i umilire a sexului frumos. Nu mai spun nimic de reziduul ăla de bărbat care cântă: „Lasă că dorm eu pe preeeeş...”.
Un alt subiect ar fi avalanşa de minciuni, dezinformări, pericole la sănătatea publică sau la morala socială aflată în publicitate, dar ajunge zilei răutatea ei.
Nu ştiu dacă e ceva de făcut decât ceea ce eu fac deja. Închid sau schimb imediat canalul care îmi serveşte mizerii contra cost. Sunt atât de mulţi încât oricând pot găsi ceva fără infecţii publicitare, iar când vine, mă mut ca ţiganul cu cortul la alt canal.

Adaugă comentariu nou

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.