Eşti aici

Planeta cu handicap

În prima zi paralizează traficul de milioanele de maşini. Benzinăriile au pompe electrice, supermarketurile au uşi şi case de marcat electrice, aşa că nebunia începe. A doua zi magazinele sunt incendiate, prădate şi distruse de hoardele de înfometaţi. A treia zi apar deja primele crime pentru dobândirea hranei şi formarea de găşti care distrug tot. Într-o săptămână umanitatea asta poleită cu idei şi gânduri frumoase cade în canibalism. Şi de aici tot să te ţii.

Din start vreau să fac o precizare. Nu urmăresc să desconsider sau să iau în balon în niciun fel oamenii cu dizabilităţi care au concurat până deunăzi la Jocurile de la Rio. De fapt, aceştia şi mulţi alţii cu probleme sunt nişte eroi, care s-au smuls din durerea şi neputinţa lor pentru a-şi demonstra umanitatea creatoare, pentru a sfida boala şi infirmitatea şi a descoperi frumuseţea pierdută a lumii.
Despre cu totul altceva vreau să vorbesc acum. Este vorba despre paralizia profundă şi pare-se inexpugnabilă a omului post-modern, în toată hâda ei manifestare în trup şi în minte. Această scleroză în plăci nu se manifestă ca imobilitate fizică, ci ca neputinţă de a face ceva cu adevărat bun pentru tine şi pentru sufletul tău.
Umanitatea post-modernă se trezeşte pe la 7, face în mod mecanic nişte gesturi şi nişte fiziologii, totul cu ajutorul maşinilor şi device-urilor din casă: toaletă, chiuvetă, duş, cafetieră, frigider, cuptor, aragaz, blender. Apoi pleacă la serviciu cu nişte maşinării pe bază de petrol, stă în trafic ore întregi, iar la slujbă face în mod invariabil aceeaşi muncă, devenită tâmpă, prin lipsa ei de noutate şi creativitate. Cu unele mici excepţii.
Apoi din nou în măgăoaia petrofagă, acasă, automatism cât încape, televizor, calculator, curăţenie, mâncare, somn... şi de la capăt.
Această idee mi-a venit acum o oră când sfărâmam de zor nişte cartilagiu de ied la cuptor, din ăla de la caprele mele pe care le-au crescut nişte vecini foarte drăguţi. Senzaţia de sălbăticie, de festin vânătoresc, în care carnea se zdrobeşte cu dinţii abia făcută la proţap, cu zeama scurgându-se pe barbă, erau doar câteva coordonate ale acestei realităţi.
Din păcate totul a devenit prelucrat, semi-preparat, amestecat, asezonat, mestecat de dinţii metalici uriaşi, înţesat cu gusturi false, împănat cu artificial, doar pentru a fi pus în gură şi înghiţit de handicapaţii humanoizi.
Ce să mai spun să cultivi o prăjină de pământ, să vezi zilnic cum creşte mâncarea pe care o uzi, să o aştepţi cu răbdare, să o savurezi liturgic după atâta vreme de aşteptare.
Această dizabilitate a omului de azi de a mai simţi natura se manifestă în toate „domeniili de activitati”. Omul tetraplegic nu se poate duce pe sine (are maşină lol), nu se poate hrăni din ce prinde, trebuie să înrobească animale şi să le ucidă barbar şi mecanizat pentru a se hrăni, nu poate supravieţui fără blana sau lâna oilor etc.
Acum un an mă plimbam prin Germania cu un tren care mergea spre Hamburg, când am văzut la marginea urbei zeci de kilometri de parcele foarte mici, de 300 de metri, încercuite şi diferite toate, fiecare cu căbăniţa ei, în care sutele de mii de nemţi care locuiesc la oraş vin în weekend. În toate erau mii de legume, fructe, flori. Mergeţi în Germania şi o să vedeţi.
Din păcate acest handicap generalizat al umanităţii nu e o joacă şi se manifestă şi în domeniul minţii. Oamenii nu mai citesc, nu mai gândesc, nu mai inovează, totul vine de-a gata. Când trebuia să aduci hrană din vânătoare pentru nevastă şi copii trebuia să îţi meargă mintea, altfel erai felul principal al vreunui urs sau delicatesa vreunei haite de lupi. Vănătoarea dura zile întregi de forţă, efort, gândire, răbdare, şi de-abia apoi venea marele dar al mâncării pentru tine şi pentru cei dragi. Acum însă totul este accesibil de-a gata, ambalat şi fardat chimic la supermarket.
Există însă şi o alternativă dramatică. Stăm în patul nostru de bebeluş şi nu ne imaginăm ce poate să se întâmple. Sociologii au făcut deja imaginativ un worst case scenario, în care din cauze naturale sau de război, doar se ia curentul peste o ţară. În prima zi paralizează traficul de milioanele de maşini. Benzinăriile au pompe electrice, supermarketurile au uşi şi case de marcat electrice, aşa că nebunia începe. A doua zi magazinele sunt incendiate, prădate şi distruse de hoardele de înfometaţi. A treia zi apar deja primele crime pentru dobândirea hranei şi formarea de găşti care distrug tot. Într-o săptămână umanitatea asta poleită cu idei şi gânduri frumoase cade în canibalism. Şi de aici tot să te ţii.
Pilda lui Noe care îşi făcea corabie când toţi ceilalţi mâncau şi beau fără grijă trebuie să ne fie de învăţătură. Nu printr-o acumulare bolnavă de bunuri pentru apocalipsă, nici prin isteria adventistă, ci prin învăţarea din nou a ritmurilor şi rosturilor naturii. Am un prieten ieroschimonah care are într-o geantă tot ceea ce îi trebuie pentru a supravieţui în caz de catastrofă. L-am întrebat: pentru cât timp? Iar el mi-a zis: definitiv. Are acolo praştie, arc, sfoară, cuţit, toporişcă pentru vânat, substanţe pentru purificat apa, seminţe naturale pentru germinat, binoclu, haine şi multe alte chestii care par demne de o joacă în parc, dar care îţi salvează viaţa.
V-aţi întrebat vreodată de ce călugării doritori de desăvârşire pleacă în pustie pentru a se linişti? Pentru a scăpa de lucrătura lumii, de ispitele ei, de păcatele de la tot pasul, de putreziciunea care ne înconjoară, dar şi pentru a învăţa din nou rostul de rai al naturii, pacea şi bucuria care izvorăsc din vocaţia noastră de împăraţi şi de preoţi ai făpturii pe care acum o umilim şi o ucidem cu sârg, pentru un strop de confort şi de plăcere vinovată.

Adaugă comentariu nou

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.