Eşti aici

Cultura de iarmaroc - simptome şi remedii pentru o criză a educaţiei religioase

Societatea occidentală în general, şi cea românească în special, trece printr-o agravantă criză a educaţiei. Media vizuală este pretutindeni, cu interferenţe grave până în interstiţiile spirituale ale umanităţii. Civilizaţia vizuală înseamnă, mai înainte de toate, o sclavie a omului contemporan la sursele de informare, o ingerare fără discernământ a manipulărilor de orice fel, o superficialitate a gândirii umane şi o scădere a creativităţii în defavoarea plăcerii impuse prin imagine. Internetul a devenit un Leviathan în care de-a gata şi de-a valma sunt impuse mediatic modele de viaţă şi idealuri false, fără o aprofundare reală a valorilor. Se servesc tânărului de azi firmituri calitative, resturi axiologice cu pretenţii de axiome.
Declinul civilizatoriu actual este cauzat şi de diminuarea prezenţei sau chiar de absenţa modelelor umane de moralitate, inteligenţă, creativitate, geniu. Generaţia contemporană duce dorul după personalităţii întemeietoare de curente valorice. S-au pierdut reperele umane, scriitorii au fost aruncaţi la periferia civilizaţiei, filosofii s-au reprofilat în jurnalism, oamenii de artă s-au auto-exilat într-o tăcere abstrusă, bibliotecile însele se pustiesc. Toate acestea au consecinţe de o gravitate excepţională pentru tineretul de azi. Generaţia Google înseamnă o cohortă de tineri care nu mai citesc nimic, doar citează din memorie maxime sau aforisme, de preferinţă cât mai scurte, din clasicii vremilor. Şi în domeniul religios, situaţia se multiplică halucinant. Diminuarea prezenţei marilor duhovnici, întemeietori de curente duhovniceşti, este echivalentă cu o deşerificare a pământului cogital al umanităţii ortodoxe.
Absenţa modelelor este dublată de o pandemie a hedonismului cultural, în care scriitorii şi formatorii de opinie de azi nu mai aprofundează valorile netrecătoare ale lumii, ci doar acced la simţămintele periferice de plăcere ale auditoriului. O cultură a lui Pavlov, în care gustarea şi reacţia la gustul excitant sunt axiomele de bază.
Uniformizarea şi implicit atomizarea culturii autentice au dus la o extirpare a geniului din cultura maselor şi la o predispoziţie spre visceral şi epidermic. Acest fenomen de masă este prezent şi în arta vizuală, literatură, filosofie, teatru, muzică etc.
Educaţia religioasă în Europa se zbate între înverşunarea unor ONG-uri cu tentă socialist-ateistă care luptă pe faţă împotriva lui Dumnezeu în societate şi comoditatatea establishment-ului religios, într-o mare de tentaţii mediatice. Se remarcă şi o insuficientă adaptare a educatorului religios la modulul cogital al tânărului de azi, cu ochii pironiţi spre tabletă sau smartphone.
De asemenea, reţelele de socializare, noua agoră a vremii de azi, sunt mijloacele prin care tineretul se deconectează de la cultură şi accede spre o lume senzorială supusă manipulării.
Educaţia religioasă este confruntată şi cu un alt fenomen şi anume cu market-izarea culturii actuale. Totul pentru a supravieţui trebuie să fie profitabil, să se supună pieţei, cererii şi ofertei, ceea ce sufocă din faşă străfulgerarea de geniu şi excepţionalul însuşi al creaţiei. Cultura de masă trebuie să se vândă, şi astfel decade în sexualitate, visceralism, scandal, monstrous sau trivial. Astăzi nu mai există niciun Mecena, aşa încât omul de cultură trebuie să coboare spre sferele inferioare de iarmaroc şi să vândă marfă supusă trendului. În acest context, educaţia religioasă este supusă unei enorme presiuni şi de multe ori dezertează de la menirea ei de pedagog către Hristos. Teologia însăşi este somată să răspundă nevoilor consumiste ale plebei care devorează şi digeră haotic magie, sincretism, ocultism sau aberaţie apocaliptică.
În România, educaţia religioasă primară este prezentă în şcoli, însă mereu atacată de o minoritate vicleană, anticlericală şi antireligioasă, finanţată din conturi care încurajează imoralizarea societăţii şi egalizarea gregară a persoanelor. Şcolile de învăţământ religios îşi pierd treptat din relevanţă, fie prin inflaţia de tineri lipsiţi de viitor sau de vocaţie, fie prin pauperizarea accelerată a populaţiei.
Diminuarea vocaţiei monahale, mentalitatea de creştinism soft, credinţa de duminică fără un ritm liturgic asumat al religiozităţii, apetenţa pentru supersiţie, nevoia de magie şi de extraordinar, aplatizarea noţiunii de minune prin infestarea ei cu trivialitate, consumismul religios ca supermarket de idei, lipsa de devoţiune, alterarea modelelor de viaţă creştină, infuzia de capital în inima credinţei, superficialitatea slujirii, iată câteva dintre simptomele acestei pandemii.
Sugerez câteva dintre remediile farmaceutice ale Bisericii: participarea la viaţa liturgică a parohiei, pelerinajul ca inserţie în harul istoriei lui Dumnezeu printre noi, modelul Sfinţilor Părinţi urmat în viaţa de zi cu zi, postul ca exerciţiu de libertate a iubirii, Liturghia ca intrare în Împărăţia Jertfei lui Hrisos pentru noi, Euharistia ca unire a omului cu Dumnezeul cerurilor răstignite, misiunea activă printre tineri şi cultivarea entuziasmului în pasiuni care înnobilează, filantropia ca extensie a mâinilor vindecătoare şi ajutătoare ale lui Hristos în lume.
Este necesară o nouă culturalizare religioasă a umanităţii în Biserică, prin promovarea valorilor netrecătoare ale creştinătăţii, prin recentrarea societăţii pe înviere şi printr-o ieşire a sacerdotului din edificiul eclesial pentru a re-creştina mulţimea în misiune de credinţă.

Comentarii

Parinte, tot timpul cat v-am citit inainte, pana in 2013, am avut mai mult decat o senzatie ca ``deranjati``...si nu ma refer la anumiti oameni, desi si asta e posibil...ci la niste``sfere mai joase``. Iar imi pare cu textul asta ca faceti acelasi lucru...ma rog pentru dumneavoastra

Adaugă comentariu nou

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.