Eşti aici

Învierea - naşterea omului în inima lui Dumnezeu

Versetul programatic şi profetic, pe care Hristos îl rosteşte la începutul activităţii Sale de Mântuitor şi vindecător, arată temeiul şi scopul prezenţei Sale pe pământ: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 18).

Bunăvestirea, vindecarea, propovăduirea, eliberarea, toate acestea sunt lucrări ale lui Hristos pentru a vesti anul plăcut Domnului, adică inaugurarea unui nou eon, unul hristologic, în care Hristos Se extinde în viaţa lumii prin Biserică şi dăruieşte creaţiei puterea de a deveni Biserică, transformă lumea în „atelier al nemuririi”(tusasthrion thj aqanasi/aj)[1], în „laborator al învierii”, în care cei iubiţi devin fii ai lui Dumnezeu. Toate învăţăturile şi mai ales minunile săvârşite de Hristos sunt convergente spre Înviere. Orice vindecare este o mică înviere, pentru că restaurează temporar puterea vieţii în omul căzut. Învierea (cea de apoi) este o vindecare absolută şi definitivă, pentru că poartă pe om spre un stadiu nou şi înnoitor al existenţei, în care omul nu mai pătimeşte nici o durere din partea naturii sale slăbite de păcat.

Hristos Mântuitorul a vindecat toată boala şi neputinţa în popor, pentru a arăta că Dumnezeu nu poate suferi durerea oamenilor, infirmitatea, suferinţa şi moartea. El este Viaţa lumii, şi dăruieşte viaţă tuturor oamenilor. Învierea Sa din morţi este aşadar expresia supremă a vieţii dăruite umanităţii, unirea desăvârşită şi veşnică între Dumnezeu şi Om şi izvorul nemuririi omului şi împreună cu el a universului său interior.

Minunile sunt profeţii ale învierii finale a oamenilor. În acest sens, Theodor de Mopsuestia afirmă: „Învierea imprimă marca sa tuturor minunilor pe care Hristos le-a săvârşit în timpul iconomiei mântuitoare. Căci toată opera mântuitoare a lui Hristos îşi găseşte împlinirea în Înviere. Ea constituie lucrul cel mai important printre toate lucrările restaurării; căci prin ea moartea a fost învinsă, stricăciunea stricată, durerea distrusă, slăbiciunea nimicită, focul păcatului stins, puterea lui Satan zdrobită… Ceea ce e promis acum este viaţa veşnică şi incoruptibilă” [2].

Orice minune şi orice vindecare este o înviere parţială, o ridicare din robia morţii continue care se manifestă prin durere şi boală, iar Învierea Domnului Hristos este vindecarea finală, plenară, sfântă şi sfinţitoare, a omului de moarte şi de stricăciune. Aşadar ridicarea din morţi a lui Hristos este începutul unui nou eon, eonul Învierii, guvernat de iubirea infinită a lui Dumnezeu, care ne dăruieşte puterea de a vieţui veşnic împreună cu El. Paştile sunt trecerea omenirii de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Da-ul suprem spun vieţii oamenilor de către Dumnezeu Creatorul şi Învietorul, semnul şi prezenţa iubirii Sale negrăite şi infinite în oameni, naşterea din nou a umanităţii în raiul inimii lui Dumnezeu.

[1]După expresia Sf. Maxim Mărturisitorul.

[2]Theodor de Mopsuestia, Cateheza 7, 4, în Raymond Winling, La Resurrection et l’ Exaltation du Christ dans la littérature de l’ère patristique, Les Editions du Cerf, Paris, 2000, pag. 7.

Adaugă comentariu nou

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.