Eşti aici

Cine e maimuţa din faţa televizorului?

De cele mai multe ori cădem sfârşiţi în faţa televizoarelor după o zi de muncă şi acolo nu prea avem de ales. Ori ne uităm la vreo telenovlă siropoasă şi libidinoasă, ori zapăm haotic şi nu aflăm nimic din nimic, ori bineînţeles, ca nişte cetăţeni responsabili ai mamei pământ, ne uităm la ştiri. Ştirea a devenit un fel de barem axiologic al vredniciei umane, drept pentru care suntem apostrofaţi de cumătra de birou: nu ai văzut ştirea de ieri? Nu eşti bun de nimic.
Această obsesie a umanităţii de a afla ceva nou - breaking news - adică noutăţile care te zdrobesc, te fascinează şi te năucesc, nu este nicidecum nouă. Sfântul Pavel o găseşte tronând pe minţile atenienilor: "Căci toţi Atenienii şi străinii, cari stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou" (Faptele Apostolilor). Este aşadar o exclusivitate a preocupărilor, o obsesie şi o unilateralitate în toată această situaţie. Noutatea absoarbe interesul şi obnubilează adevărata valoare, atrofiază comunicarea, slăbeşte dorul după înţelepciune, distrage atenţia de la esenţial.
Ştirile sunt de obicei destul de previzibile. Am vorbit recent cu un prieten care e redactor de ştiri la o instituţie media respectabilă. Este - ca să eufemizăm - un inventator de ştiri. El ia material brut, întâmplări banale, ciudăţenii strânse cu grebla de prin subsolurile sociale, nimicuri cu iz politic sau monden şi le transformă în bombe media. Aceste pachete de dinamită informaţională sunt de cele mai multe ori simple fumigene sau jucării de plastic.
Ursuleţii de pluş responsabili cu imbecilizarea maselor au însă toţi o ţintă comună. Ei trebuie înregimentaţi, ca statuile de teracotă ale Chinei, în cele câteva campanii de presă acerbe susţinute cu bani grei: campania împotriva şcolii (de aici violenţa, bătăile, etno-botanicele, profesorii imorali etc.), campania împotriva familiei (cât mai multe divorţuri, răutăţi, infidelitate, prostituţie, concubinaj, mitul femeii independente, anomalii sexuale etc.) şi campania împotriva Bisericii (preoţi compromişi, certaţi cu legea, îmbulzeala, medievalismul, corupţia etc.).
Să luăm un exemplu: pe o stradă obscură din centrul Bucureştilor este găsit un om mort, în frig, degerat la mâini şi la picioare. Mai mult ca sigur este un sărman homeless, înecat de propria suferinţă în câteva degetare de ţuică de pufoaică. În cârdăşie cu poliţia, apar şi câţiva "jurnalişti" care amuşinează situaţia. Secetă mare de senzaţional, nimic în gaşca de la guvernare, concediile la ski au fost deja epuizate, ce mai poate scoate din joben magicianul media, care se joacă cu minţile a milioane de oameni? Redactorul de ştiri ia acest rebut informaţional, care nu interesează pe nimeni, decât pe cei care îşi închid urechile la auzul suferinţei umane şi cultivă o societate care exclude şi distruge pe cei vulnerabili. Îl întoarce pe toate părţile, se interesează de rudele celui mort, poate sunt ceva vedete de doi lei, vreun politician, afacerist sau preot. Nimic. Însă o luminiţă străluceşte la capătul tunelului: moartea "suspectă" s-a petrecut pe o străduţă de lângă Dealul Patriarhiei.
A doua zi, cotidianul tună veros: Crima de la Patriarhie. Oamenii înfriguraţi de la coada metroului privesc cu teamă, se strâng în jurul vânzătorului de iluzii, pentru a citi grozăvia. Mortul e deja la morgă, dar poate fi socotit suspect până la declaraţiile legiştilor. Cine va mai citi o rectificare (care poate şi lipsi) de a doua zi cum că mortul a murit de frig şi alcool? Nimeni. Totul a fost însă mutilat, ideologizat şi orientat în spiritul campaniilor de mai sus.
Trăim într-un ocean de minciună dacă îngăduim altora să gândească în locul nostru. Sigur, e bine să ştii ce se întâmplă pe pământ, care sunt legile care îţi schimbă modul de trai sau de gândire, însă toate trebuie să treacă prin filtrul de har al raţiunii înţelepte, care înţelege că Dumnezeu este Guvernatorul universului. Accidentele, crimele, violurile, despărţirile, mersul la cumpărături al unei vedete de fum nu sunt ştiri, ci agenţi cancerigeni infuzaţi în organismul nostru cognitiv şi spiritual pentru a gândi şi acţiona la comandă şi a deveni o turmă de consumatori tăcuţi la toate ororile lumii. A propos, câte mii de fete au avut gânduri de sinucidere, după ce o vedetă trecută de pe la noi a înghiţit insecticid şi a devenit prin asta mai celebră decât în toată viaţa ei? Şi mai grav câte şi-au luat viaţa din asta şi au devenit pradă veşnică pentru devoratorul de suflete? Câte familii s-au destrămat şi datorită certurilor nesfârşite dintre un afacerist cu gunoaie şi soţia sa? Câte vieţi de tineri s-au distrus din cauza anomaliilor din serialele soap? Unii vor zâmbi îngăduitor, alţii vor da trist din umeri despre ce poate fi făcut, când răul deja există, însă devenim din ce în ce mai mimetici, ne accentuăm spiritul gregar (de turmă) şi ne ideologizăm prin media proastă mai abitir decât la orice miting comunist cu steguleţe şi pancarte.
Toate acestea sunt sub-capitole ale unui tratat comprehensibil de distrugere a unui popor.

Adaugă comentariu nou

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.